Interdictie de catarare in zona din dreapta manastirii Sv. Troitsa din Veliko Tarnovo

Recent am aflat ca toate ancorele din traseele de escalada din sectorul G al falezei Sveta Troitsa din Veliko Tarnovo si toate topurile traseelor mele de trad din zona au fost taiate (cu flex-ul ?!).

Am pus o intrebare despre aceasta actiune pe forumul Climbingguidebg.com si un oarecare Arangelov mi-a raspuns:

“the routes south of “Sveta Troica” Monastery were removed by Balkani Wildlife Society in collaboration with Regional Inspectorate of Environment and Water – Veliko Tarnovo. The reason is not co-ordinated with environmental Ministry and Bulgarian laws and makes impact on rock-dwelling animals. All sectors north of the monastery is still open for climbing because there haven’t rare species.
To compensate removed routes we’ll make new routes in places without conflict with rare species. Part of the climbing routes of Dryanovo, Lakatnik, Gubislav and Chudnite Skali were bolted with the support of the project “We are not alone on the cliffs” in 2015 from Balkani Wildlife Society.”

In zona au aparut si panouri de avertizare (foto G. Stancescu):

velikoG

Se pare ca la fel ca la noi, si in Bulgaria au aparut organizatii care trebuie sa-si justifice existenta prin actiuni abuzive, fara dezbatere prealabila, fara fundament stiintific, fara avertismente…

Spun asta pentru ca in cei trei ani de cand ma catar in sectorul sudic al falezei Sv. Troitsa n-am vazut niciun cuib de pasare si am vazut doar zburatoarele obisnuite, nimic rar (sau endemic ?!). De fapt singurele pasari interesante din zona sunt niste berze negre, dar astea au cuiburi prin sectorul D sau E (ce ne facem daca afla bulgarii de ele ?)

Si la noi s-a vehiculat ideea desfiintarii traseelor de catarare din Sohodol, unde cataratorii erau pericolul public nr. 1, in timp ce grataragii manelisti ocroteau natura. La fel a fost restrans accesul in Piatra Craiului, cica pentru protectie mediului, in timp ce padurea era “carata la vale legata cu lanturi” (dupa cum scria M. Sorescu). Cine stie, poate ca o firma austriaca are nevoie de lemne din padurea de la baza falezei, de ca sa nu simta si bulgarii beneficiile aderarii la UE ?

Asta e, pacat de munca si de materiale, care desigur, au fost furate… Partea buna este ca mai am niste proiecte de trad (si niste trasee deja urcate, care va asteapta) in partea stanga a manastirii, unde nu exista nicio interdictie.

“Tips & tricks” – Echipament

1. Unele protectii au chinga de asigurare dublata (toate friend-urile DMM si unele modele de la Wild Country, hex-urile DMM Torque Nuts etc.), astfel incat la nevoie, aceasta sa poata fi extinsa fara sa folosesti o bucla de asigurare suplimentara. Protectiile respective se poarta pe ham cu chinga de asigurare dublata (ca sa nu atarne prea jos) si de regula sunt echipate fiecare cu carabiniera proprie. Dupa montarea protectiei, daca vrei sa extinzi chinga, trebuie sa desprinzi din carabiniera una dintre cele doua bucle de chinga si sa tragi de cea ramasa.

Aici trebuie sa fii atent la un detaliu foarte important: bucla in care se prinde carabiniera trebuie sa fie cea pe care se afla cusatura chingii. In caz contrar, in cazul unei caderi, cusatura respectiva este solicitata intr-un mod foarte periculos si se poate rupe (fabricantii avertizeaza asupra acestui pericol in instructiunile de folosire).

DMM Torque Nut cu chinga extinsa gresit

DMM Torque Nut cu chinga extinsa gresit

Problema care apare aici este ca adesea este dificil sa distingi bucla pe care se afla cusatura (care arata aproape la fel ca restul chingii) si trebuie sa pierzi cateva secunde (care pot fi foarte pretioase…) ca sa te asiguri ca nu faci greseli.

Pentru protectiile DMM, o solutie foarte simpla a acestei probleme este sa infasori cateva straturi de banda pentru izolatii electrice cu o culoare contrastanta cu cea a chingii peste zona cusaturii, pentru a evidentia bucla in care trebuie sa asiguri.

(In cazul protectiilor DMM, aceasta zona este acoperita cu un tub transparent din plastic termo-retractabil, ceea ce face zona respectiva imuna la eventualele chimicale daunatoare chingii. Nu stiu daca metoda este valida si pentru alte modele, la care banda ar trebui sa fie aplicata direct peste chinga.)

Marcarea cu banda pentru izolatii electrice a zonei in care se afla cusatura chingii

Marcarea cu banda pentru izolatii electrice a zonei in care se afla cusatura chingii.

Un beneficiu suplimentar al acestei metode este personalizarea protectiilor, care pot fi deosebite de cele ale coechipierilor care folosesc aceleasi modele.

2. In cazul in care folosesti simultan mai multe tipuri de nuci, poate deveni problematica alegerea acestora, atat atunci cand trebuie sa apuci de pe ham carabiniera cu nuci de care ai nevoie, cat si atunci cand sortezi echipamentul in regrupare (DMM pune etichete negre pe toate nucile, oare de ce nu s-au gandit sa schimbe culoarea in functie de model ?). tubtrPersonal, am simtit nevoia sa marchez cumva cele trei modele diferite de nuci pe care le folosesc frecvent, pentru a le recunoaste mai usor.

Pentru aceasta, am inlaturat tubul de plastic transparent aplicat de fabricant peste zona sertizarii cablului si l-am inlocuit cu tub din plastic termoretractabil colorat diferit (imaginea din dreapta), in functie de model: rosu pentru DMM Offsets, galben pentru Wallnuts si negru pentru cele trei Wild Country Rocks mari cu care dublez uneori hex-urile. (Tubul poate fi cumparat de la magazinele de bricolaj)

Acum nu mai am nevoie sa ma uit la forma nucilor, daca am nevoie de Offset apuc carabiniera cu nuci rosii, in regrupare nucile cu galben merg pe o carabiniera, iar cele cu rosu pe alta… Singurul inconvenient al metodei este ca nu mai poti identifica nucile dupa numarul scris pe eticheta (care nu mai este vizibila), dar atunci cand te obisnuiesti sa asociezi marimile lor cu culorile, acest detaliu nu mai conteaza.

Fiecare model de nuci este marcat cu o culoare diferita

Fiecare model de nuci este marcat cu o culoare diferita

3. Tricamele C.A.M.P. cu chinga Dyneema pe care le am au chinga destul de moale, ceea ce adesea face sa fie dificil sa le montezi (pentru noile modele, aceasta problema a fost corectata prin rigidizarea chingii cu niste cusaturi suplimentare). Pentru a le monta mai usor, am imbracat chinga din apropierea Tricamei cu o bucata de tub termoretractabil, ceea ce faciliteaza atat montarea cat si demontarea protectiei. In plus, tubul respectiv protejeaza si chinga in zona in care de multe ori aceasta se freaca de marginea fisurii sau a alveolei.

Tricamele cu chinga rigidizata cu tub termoretractabil

Tricamele cu chinga rigidizata cu tub termoretractabil

Datorita rigidizarii chingii, tricamele pot fi manevrate mai usor, atat la montare cat si la demontare.

Datorita rigidizarii chingii, tricamele pot fi manevrate mai usor, atat la montare cat si la demontare.

4. Se stie ca mentinerea pe pozitie cu un inel din cauciuc a uneia dintre carabinierele cu care este echipat un anou deschis din chinga pune probleme de siguranta (in anumite circumstante, carabiniera poate ajunge sa fie desprinsa de pe anou si sustinuta doar de inelul respectiv – mai multe detalii pot fi citite pe site-ul meu despre catararea trad). Din aceasta cauza, am ajuns intr-un impas atunci cand am avut nevoie sa fixez pe pozitie carabinierele DMM Revolver pe cele doua anouri deschise de 30 cm pe care vroiam sa le folosesc pentru aceste bucle.

Rezolvarea am gasit-o in imbracarea cu tub termoretractabil a capatului respectiv al anoului, peste care apoi am montat niste protectii din cauciuc “String” de la Petzl. In acest fel, carabiniera sta in pozitia corecta fara sa mai existe riscul ca ea sa se desprinda accidental.

Capatul anoului deschis de 30 cm la care se afla carabiniera care trebuie sa fie fixata pe pozitie cu un inel din cauciuc este imbracat suplimentar cu o teaca din tub termoretractabil

Capatul anoului deschis de 30 cm (cel la care se afla carabiniera care trebuie sa fie fixata pe pozitie cu un inel din cauciuc) este imbracat suplimentar cu o teaca din tub termoretractabil

Dispozitivul de filat DMM Pivot

La inceputul lunii mai am primit de la Viorel Ene, proprietarul magazinului Climbing Shop, unicul distribuitor DMM din Romania, noul dispozitiv de asigurare Pivot care tocmai fusese scos pe piata de DMM Wales.

Am echipat dispozitivul cu carabiniere Grivel Twin Gate pe care le-am cumparat de la magazinul Gorgona din Veliko Tarnovo (pentru ca ideea celor doua clapete opuse mi s-a parut geniala) si am inceput sa-l folosesc in paralel cu vechiul meu ATC Guide (Black Diamond) pentru a compara cele doua modele.

DMM Pivot (stanga) alaturi de Black Diamond ATC Guide

DMM Pivot (stanga) alaturi de Black Diamond ATC Guide

ATC Guide devenise dispozitivul meu preferat dupa ce a inlocuit Petzl Reverso, fata de care am considerat ca functiona mult mai bine, dar in comparatia cu DMM Pivot “a pierdut la puncte”, asa ca dupa cateva ture a fost aruncat in cutia cu “scule de rezerva” iar Pivot i-a luat locul pe ham in toate traseele pe care le-am urcat de atunci.

Regrupare intr-un traseu din Envers des Aguilles, Chamonix

Regrupare intr-un traseu din Envers des Aguilles, Chamonix

Regruparea finala din traseul Cocher Cochon, Aguilles Rouges, Chamonix

Regruparea finala din traseul Cocher Cochon, Aguilles Rouges, Chamonix

Primul lucru care se observa atunci cand compari cele doua modele este finisajul deosebit al dispozitivului fabricat de DMM si forma foarte elaborata a acestuia, obtinuta prin forjare la cald. Datorita acestei forme, prin care se elimina zonele de metal care nu sunt solicitate, Pivot este mai usor cu 16 g decat dispozitivul de la Black Diamond.

Ambele dispozitive sunt prevazute cu o ureche suplimentara (fata de dispozitivele “cosulet” simple) astfel incat sa poata fi folosite pentru filarea secunzilor in modul “autoblocare” in traseele de mai multe lungimi de coarda, care de multe ori necesita protectii mobile (din aceasta cauza, am publicat recenzia pe blogul “Catararea curata”).

Urmatoarea diferenta evidenta este urechea prin care dispozitivul se conecteaza la ancora de regrupare in modul “autoblocare”, folosit pentru filarea secundului. In timp ce la toate dispozitivele similare de pe piata aceasta ureche este fixa, DMM a folosit solutia unei urechi articulate, care are rolul de a micsora bratul de parghie in cazul in care dispozitivul trebuie folosit pentru coborarea a secundului. Dealtfel, de aici vine si numele dispozitivului, care atunci cand este folosit in acest fel, pivoteaza in jurul articulatiei respective cu ajutorul unei carabiniere conectate in gaura prevazuta special in acest scop, slabind coarda in mod controlat.

Mod “autoblocare” cu coarda simpla Tendon Master 9,7 mm (Paklenica, Croatia)

Pentru ca urechea articulata ajunge sa fie singura legatura cu planeta a secundului in cazul unei caderi, am cautat informatii despre rezistenta acesteia, dar pe site-ul DMM nu am gasit nimic… Le-am trimis un mail si raspunsul primit de la Simon Marsh a fost linistitor: “The Pivot guide mode anchor connection point is rated to a minimum of 16kN” !

Pivot are fantele pentru corzi vizibil mai inguste, ceea ce face sa poata fi folosit pe corzi cu diametru incepand de la 7.3 mm (fata de 7.7 mm la ATC Guide). Din aceasta cauza Pivot franeaza ceva mai bine pe corzile mele decat dispozitivul de la Black Diamond in cazul asigurarii capului de coarda (dar din precautie, pentru semicorzi folosesc in continuare manusi pentru filat !), totusi datorita unghiurilor in care sunt dirijate corzile, efortul necesar pentru manevrarea acestora in modul “autoblocare” (folosit pentru asigurarea secundului) este mult mai mic, atat pentru corzi simple cat si pentru semicorzi.

DMM Pivot folosit pentru asigurarea secundului cu semicorzi Mammut Genesis de 8.5 mm, in Envers des Aguilles, Chamonix

DMM Pivot folosit pentru asigurarea secundului cu semicorzi Mammut Genesis de 8.5 mm, in Envers des Aguilles, Chamonix

De asemenea, franarea la rapel a fost foarte buna cu toate corzile folosite: Beal Ice Line de 8.1 mm, Mammut Genesis de 8.5 mm (pentru ambele tipuri de semicorzi am folosit manusi), Edelrid Heron de 9.8 mm (pe care am folosit-o si intr-un singur fir) sau Tendon Master 9.7 mm.

Primul rapel dintr-o lunga serie pentru coborarea inapoi pe ghetarul Trelaporte in Envers des Aguilles, Chamonix

Primul rapel dintr-o lunga serie pentru coborarea inapoi pe ghetarul Trelaporte in Envers des Aguilles, Chamonix

Pregatirea pentru rapel: manusi si autoasigurare cu nod autoblocant.

Pregatirea pentru rapel: manusi si autoasigurare cu nod autoblocant.

Un alt amanunt pe care l-am observat de curand a fost durabilitatea neasteptata a finisajului folosit pentru Pivot: dupa mai bine de o suta de lungimi de coarda si foarte multe rapeluri, anodizarea din zonele de contact cu corzile arata foarte putine urme de uzura, in timp ce la Reverso si la ATC Guide “vopseaua” din fantele pentru corzi a disparut complet inca de la primele trasee.

Filmul de prezentare al dispozitivului Pivot realizat de DMM:

Noi proiecte trad la Veliko !

Pe la inceputul lui martie am pus ochii pe niste posibile linii de trad aflate in apropierea celor pe care le-am deschis in ultimii ani in peretii de langa sectorul G al falezei Sv. Troitsa din Veliko. Pe acelea le-am urcat deja – pe unele de mai multe ori – asa ca sunt in cautarea unor trasee noi.

wall

Noile proiecte se afla pe peretele din dreapta diedrului care margineste spre dreapta zona cu trasee de escalada din sectorul G. Pentru orientare, am desenat pe fotografie si liniile traseelor de trad alaturate.

La inceput mi-a atras atentia diedrul aflat imediat in dreapta zonei cu trasee sport (sectorul G), care parea sa aiba o fisura “off-width” interesanta, dar aceasta nu se prea vedea de jos din cauza celor doi copacei stufosi crescuti pe linia ei. La urmatoarea iesire la Veliko, dupa ce am facut prima ascensiune a traseului “the Horror Crack”, m-am inarmat cu un fierastrau, am coborat in rapel pe diedru si m-am apucat sa “toaletez” copacii (cum zicem noi, alpinistii industriali), dar in locul fisurii la care ma asteptam, de sub vegetatie a aparut un horn in toata regula, care nu pare prea dificil, dar care nici nu prea ofera posibilitati de asigurare cu protectii mobile.

Am fost nitel dezamagit, dar pentru ca tot ma aflam acolo, atarnat in coarda, si pentru ca mai aveam inca vreo cateva ore pana la plecarea catre casa, am inceput sa curat iedera de pe peretele usor surplombat din dreapta diedrului, in speranta ca as putea gasi o “intrare” catre fisurile pe care le vazusem in partea superioara a peretelui si … ce sa vezi ?! De sub vegetatie au inceput sa apara prize de fata si niste fisuri care “se leaga” in mod miraculos si care ofera si posibilitati de asigurare !

Mi-am propus sa revin cat mai curand pentru a continua “munca” la noile trasee, dar au aparut doua contracte de lucrari de alpinism industrial, apoi am plecat o saptamana in Grecia, la catarare trad in Varassova, asa ca multa vreme n-am reusit sa mai ajung acolo. In prima zi libera pe care am avut-o – adica ieri ! – n-am mai rezistat, am incarcat echipamentul in masina si am plecat de unul singur la Veliko, sa vad care-i treaba cu proiectele cele noi.

Mai intai, am urcat deasupra falezei si am montat un top cu doua ancore chimice cu urechi cu inel Fixe, pentru ca rasina sa aiba timp sa se intareasca, astfel incat inainte de plecare sa pot strange piulitele. In continuare, mi-am montat o coarda statica “de lucru” folosind cele doua ancore din fier-beton care se afla in apropiere.

(Asemenea ancore se gasesc in mai toate sectoarele din Veliko in care sunt trasee sau despre care bulgarii au crezut ca ar avea potential pentru linii noi – un amic bulgar mi-a spus odata ca ancorele ar fi fost montate de salvamontistii lor, pentru interventii rapide in caz de accidente.)

Am coborat in rapel si am curatat pamantul din fisuri si pietrele desprinse, am mai inspectat prizele si posibilitatile de asigurare si am montat cateva nuci pentru dirijarea corzii, ca sa ma tina aproape de perete, care surplombeaza usor (dsar constant !). Odata ajuns in partea de jos, a trebuit sa continui munca de curatare a iederei, incercand sa gasesc o intrare directa pe linia fisurii, dar n-a fost chip !  Stanca aflata sub iedera era foarte friabila, toate posibilele prize erau cel putin dubioase – daca nu se rupeau din prima – si nici nu existau fisuri cat de cat solide pentru protectii, asa ca am renuntat: noul traseu va avea intrarea pe linia hornului !

Mi-am aranjat sistemul de asigurare pentru mansa solo – un Minitraxion dublat de un Basic, amandoua de la Petzl – si dupa ce m-am luptat putin cu mormanul de iedera care se adunase la baza traseului, am reusit sa-mi croiesc drum catre primele prize, curios sa aflu ce surprize imi va oferi noua linie.

Inceputul traseului – pana pe la copacelul crescut in horn – este usor, dar apoi se traverseaza dreapta in fisura si de aici incepe partea cu adevarat interesanta: peretele surplombeaza, prizele de picioare devin mai mici, iar fisurile se ingusteaza… Catararea este foarte tehnica, sustinuta, cu foarte putine posibilitati de odihna, iar protectiile se monteaza din pozitii cam precare, motiv pentru care cred ca as fi tentat sa mai sar dintre ele, cu riscul unor caderi mai lungi dar totusi “curate” !

Linia pe care m-am catarat ajunge in portiunea superioara la o fisura oblica “de degete”, pe care o urmeaza cam doi metri ascendent spre stanga, insa fisura respectiva mai continua spre dreapta inca vreo cativa metri si pare foarte atragatoare (linia desenata cu mov pe fotografia de mai jos).

top-view

Zona superioara a peretelui. Roca este foarte buna, iar catararea pe fisurile de aici este o reala placere, un fel de “descalzire” dupa pasajele dificile de mai jos…

Dorindu-mi sa “exploatez” si fisura respectiva, care este foarte frumoasa, m-am uitat dupa o posibila linie care sa ajunga la inceputul acesteia. La inceput, am descoperit doar cateva fisuri discontinue, care nu pareau sa se “lege”, insa apoi, spre incantarea mea, cautand mai atent dupa colt, spre dreapta, am gasit o fisura ascunsa  care “umplea gaurile”, oferind continuitatea necesara ascensiunii.

O mansa solo pe noua linie m-a convins ca intr-o zi – cand o voi fi urcat cap, cu protectiile pe ham – aceasta va deveni un traseu excelent. Singura problema – si aceea doar estetica ! – ar fi inceputul traseului: in locul unei intrari directe (care nu este posibila din cauza rocii friabile) se urca vreo cativa metri prin stanga, pe linia hornului, se traverseaza spre dreapta la fel ca si pentru prima linie, apoi se mai traverseaza putin pana la urmatoarea fisura.

De aici, catararea devine deosebit de frumoasa, sistemul discontinuu de fisuri obligand la gasirea de solutii ingenioase pentru legarea pasajelor, iar posibilitatile de asigurare sunt destul de bune.

Proiect-Veliko

Cele doua proiecte, vazute de la baza falezei dupa curatarea vegetatiei de pe perete si a pamantului din fisuri

Hamul DMM Renegade II

Intr-un traseu de trad de mai multe lungimi, in care va trebui sa stai destul de mult in regrupari, vei avea nevoie de un ham confortabil, cu o centura care sa-ti distribuie mai bine presiunea pe zona lombara si pe solduri si cu buclele pentru picioare ajustabile in functie de grosimea hainelor pe care le porti. De asemenea, chingile elastice de la spate trebuie sa fie detasabile pentru a putea raspunde “chemarilor naturii” fara sa-ti scoti hamul.

Este important ca hamul “de trad” sa aiba suficiente bride pentru organizarea echipamentului de care ai nevoie in traseu (de regula cel putin cate doua pe fiecare parte), iar acestea sa fie pozitionate astfel incat echipamentul sa fie usor accesibil, dar sa nu-ti incomodeze miscarile.

In ultimii ani, in cautarea unui ham “perfect” pentru trad, am incercat – fara succes – destul de multe modele, fabricate de Wild Country, Mammut, Petzl si Black Diamond. Anul trecut, dupa ce am vazut cateva recenzii on-line, i-am cerut sponsorului DMM Wales un ham Renegade II (cel din fotografie) pe care de cand l-am primit l-am folosit in toate traseele, si iarna si vara, fara sa ma mai uit la celelalte hamuri pe care le mai am.

renegade

Prima impresie este ca DMM Renegade II este un ham minimalist (mai ales prin comparatie cu vechiul meu ham Wild Country Synchro, care este plin de tot felul de accesorii pe care nu le folosesc), dar la o privire mai atenta incepi sa observi caracteristici foarte utile:

  • centura este suficient de lata si asigura suport lombar printr-o intaritura bine plasata,
  • materialele folosite sunt rezistente la abraziune: Cordura pentru centura si chinga de calitate, care dupa un an de folosire intensiva nu arata niciun semn de uzura,
  • centura are o singura catarama (Slide Lock, la fel ca si cele de pe picioare), dar chinga culiseaza stanga-dreapta, astfel incat echipamentul de pe ham poate fi dispus simetric (stii hamurile la care buclele de pe stanga iti vin prea in fata iar cele de pe dreapta sunt prea departe in spate…)

Hamul este prevazut cu sapte bride pentru echipament – cate trei laterale si una la spate, care de obicei sunt suficiente pentru organizarea intregului echipament de care as avea nevoie in traseu:

Pe bucla din fata-dreapta pun carabinierele cu nuci aranjate pe marimi: cele mici in fatza, cele mai mari spre spate. In mijloc dreapta pun jumatate din buclele de asigurare , iar in spate una-doua bucle de 120 cm (rasucite) si extractorul de nuci. Pe partea stanga, incepand cu prima bucla din fatza, pun protectiile active de la mic la mare, fiecare pe carabiniera proprie, iar pe brida urmatoare pun celelalte bucle de asigurare si carabinerele libere. In stanga-spate este locul dispozitivului de asigurare si al cordelinei, anourilor si carabinierelor necesare pentru amenajarea regruparii, de care nu am nevoie in timpul catararii, iar pe brida din spate (sub sacul de magneziu) pun manusile pentru filat.

ren-summer

Daca te cateri iarna, hamul este prevazut si cu patru bride din Hypalon (un material foarte rezistent !) pentru prinderea de “ice clippers”, pe care poti agata suruburile de gheata sau pioletii (in fotografia de mai jos, pe partea dreapta eu am un ice rack de la Simond, clipper-ul din plastic este pe partea stanga, care nu se vede) si din nou, cele sapte bride pentru echipament se dovedesc suficiente pentru tot materialul de care ai putea avea nevoie.

ren-winter

Hamul DMM Renegade II poate fi cumparat de la Climbing Shop – Bucuresti, unicul importator de produse DMM din Romania

… si filmul de prezentare a hamului de pe site-ul DMM:

Un nou proiect traseu* de trad in dreapta manastirii Sv. Troitsa din Veliko Tarnovo

Ieri (5 martie) am profitat de primavara timpurie de la Veliko Tarnovo si am mers impreuna cu Alexandru Maroiu​ in sectorul G al falezei Sv. Troitsa (in dreapta manastirii) sa verific o posibila linie de trad pe care am vazut-o anul trecut.

Am urcat impreuna deasupra falezei, am montat un top cu doua spituri cu inel, apoi am coborat in rapel inarmat cu o ranga, cu care am curatat bolovanii desprinsi care blocau fisura de la intrare. Aproape ca am astupat poteca cu grohotis, dar in final am reusit sa facem si cate o mansa, ca sa aflam daca a meritat “sa facem cariera”😉

Totusi, inainte ca noua linie (desenata cu rosu in poza de mai jos) sa devina traseu, adica atunci cand o voi parcurge in cap de coarda montandu-mi singur protectiile, trebuie sa mai fac o tura de curatare a zonei extrem de friabile din treimea inferioara.

Horror crack


* Actualizare 22 martie

Astazi, cu toate ca noua linie nu era complet curatata, n-am mai avut rabdare si am urcat-o cap, ceea ce a transformat “proiectul” intr-un nou traseu de catarare trad: The Horror Crack, 6a+ PG (traseul cel mai din stanga din topo-ul de mai jos). Traseul se numeste asa pentru ca derocarile masive pe care le-am facut cand am curatat linia l-au inspaimantat pe coechipierul meu.

Atentie ! Traseul are cam 37 m, o coarda de 70 m ajunge la limita (cu tot cu intinderea sub sarcina) pentru coborarea cataratorului (si nu uita sa faci un nod la capatul corzii !). Ideal ar fi sa folosesti o coarda de 80 m, sau in lipsa acesteia, o pereche de semicorzi pe care sa cobori in rapel la terminarea traseului.

Prima treime a traseului pare inca destul de friabila (ceea ce impune precautie!), dar fisura larga din aceasta portiune ia cateva protectii solide, iar capul de coarda este destul de bine asigurat (daca stie ce face…). De sub tavanul aflat la capatul acestei zone si pana la top (cca. 25 m), roca este foarte solida, iar posibilitatile de asigurare sunt suficiente. Traseul poate fi asigurat doar cu protectii pasive (hex-uri si nuci medii si mari), dar pe alocuri se pot monta si friend-uri, daca vrei neaparat.

trad sect G

Traseele de trad din dreapta manastirii Sv. Troitsa, Veliko Tarnovo

Acestea sunt cele 13 trasee de catarare traditionala (cu protectii mobile) pe care le-am curatat si le-am urcat in aceasta primavara pe peretii din dreapta manastirii Sveta Troitsa din Veliko Tarnovo.

Toate traseele au topuri cu cate doua spituri cu inel, iar in traseul Totem Corner, care masoara 50 m, am mai montat o ancora intermediara de rapel. Din traseul Open Book am coborat in rapel de la un copac, trecand coarda direct pe dupa trunchi, dar la repetarea ascensiunii am lasat o bucla dubla din cordelina de 7 mm echipata cu un maillon.

Din cauza rocii friabile din primii 8-10 m ai falezei, a unor bolovani mari instabili de pe parcurs si din cauza pamantului si vegetatiei din fisuri, cu exceptial tr. Open Book, toate traseele au fost curatate in rapel. In prezent, dupa curatarea si urcarea “cap de coarda” a liniilor, sunt aproape sigur ca nu se mai sunt prize care sa se rupa, dar este bine sa fii precaut, atat in privinta catararii cat si a montarii protectiilor, mai ales in zonele in care roca are aspect friabil (in general la inceputul traseelor).

Pentru aprecierea dificultatii traseelor am folosit sistemul francez de cotare a dificultatii tehnice (acelasi ca in escalada sportiva) suplimentat cu sufixele folosite de americani pentru sugerarea conditiilor de asigurare: G (good) – protectii bune; PG (pretty good – protectii “destul” de bune); R (run-out – distanta mare intre protectii); X – pericol de accidentare in caz de cadere).

Ca protectii, eu am folosit cate un set de DMM Wallnuts, Torque Nuts si Alloy Offsets, cele mai mari trei Brass Offsets, un set de friend-uri Metolius Master Cams si cateva friend-uri medii-mari Wild Country Helium (cand am urcat traseele inca nu primisem noile mele friend-uri DMM Dragons). In Scorpion Crack am folosit Big Bro # 2, 3 si 4 (cu #3 am asigurat crux-ul), iar fara aceste protectii cred ca dificultatea traseului devine 6a+ R.


Accesul la faleza si pozitiile sectoarelor de catarare

acces

Sectorul “Diedrele”

Traseele se afla in zona in care poteca, dupa ce urca prin padure, ajunge la baza stancii. Cele trei diedre sunt destul de vizibile pentru cataratorul care cauta linii clare, care pot fi parcurse cu protectii mobile🙂

  • The Yellow Corner 6a, 25 m
  • The Totem Corner 6b PG, 50 m
  • The Open Book 6a+, 15 m

Peretii de langa sectorul G-sport

Traseele de trad din sect. G

Peretele din stanga

  • The Horror Crack 6a+ PG, 37 m (la 15 m in stanga intrarii in Thunderbolt, premiera in martie 2015)
  • Thunderbolt 6a+ PG, 35 m
  • Thunderbolt Direct 6b PG, 35 m
  • The Dirty Crack 5c R, 35 m
  • Honey Hunter 6b PG, 35 m
  • The Bat Crack 6a+ PG, 35 m
  • Red Head 6a G, 35 m

Peretele din dreapta

  • American Beauty 6a+ PG, 30 m
  • Scorpion Crack 6a+ G (cu Big Bro #3 la crux, altfel R), 25 m
  • The Fossil Crack 5c PG, 25 m
  • Hide and Seek 6b PG, 25 m

Mai multe detalii despre trasee si fotografii pot fi gasite in articolele:

Propunere pentru cotarea traseelor de trad din Romania

In catararea libera curata, pe langa rezolvarea problemelor pe care le pune catararea propriu-zisa, capul de coarda trebuie sa caute posibilitati de asigurare, iar montarea protectiilor si asigurarea corzilor necesita timp si consuma energie.

In plus, cataratorul trebuie sa evalueze cat mai obiectiv nivelul de protectie pe care i-l ofera asigurarile montate si sa puna permanent in balanta natura si severitatea riscurilor pe care si le asuma si capacitatea sa de a se confrunta cu acestea, in conditiile in care liniile de trad parcurg adesea zone in care consecintele caderii ar putea fi destul de grave (pasaje in care “n-ai voie sa cazi”) sau in care posibilitatile de asigurare nu sunt atat de solide sau de frecvente pe cat si-ar dori capul de coarda.

Solicitarile mentale resimtite in timpul parcurgerii acestor trasee pot duce la cresterea dificultatii percepute a catararii. Din aceasta cauza, este evident ca pentru catararea curata (trad), avem nevoie de un sistem de cotare specific, in care sa tinem cont si de frecventa si calitatea posibilitatilor de asigurare sau de angajamentul necesar in traseul respectiv.

grades compPe de alta parte, sunt convins ca sistemul englezesc (primele doua coloane din stanga tabelului alaturat), care tine cont atat de dificultatea miscarilor cat si de riscurile asumate, de calitatea asigurarilor sau de nivelul de solicitare mentala, n-ar avea nicio sansa in Romania pentru ca este destul de complicat… Si atunci ?!

Pentru ca la noi cataratorii sunt familiarizati cu sistemul frantuzesc pentru cotarea traseelor de escalada sportiva, care este folosit din ce in ce mai des, cred ca ar fi bine sa aplicam acelasi sistem si pentru aprecierea dificultatii tehnice a miscarilor din traseele de trad, cu conditia ca acesta sa fie completat cu niste indicii asupra conditiilor de asigurare din trasee.

In acest scop, cel mai potrivit mi se pare sistemul american, care consta in adaugarea unor sufixe la gradul de dificultate tehnica:

  • G (good) – posibilitati suficiente pentru montarea de protectii solide
  • PG (pretty good) – protectii “destul” de bune
  • R (runout) – distante mari intre asigurari
  • X – pericol de accidentare grava in caz de cadere

(De fapt, acest sistem a fost adaptat (cu mult umor) de americani dupa sistemul de “rating” al programelor TV:
G: General audiences – all ages admitted; PG: Parental guidance strongly suggested – most material may not be suitable for children; PG-13: Parents strongly cautioned – some material may be inappropriate for children under 13; R: Restricted – under 17 requires accompanying parent or adult guardian; X: No one under 17 admitted)

Aplicand acest sistem, un traseu in care pasul cheie are dificultatea 6b si in care exista frecvente posibilitati de montare a unor protectii solide ar fi cotat 6b G, iar daca protectiile nu sunt “ideale” sau se monteaza din pozitii dificile, gradul ar deveni 6b PG.

De asemenea, daca pasul cheie se trece la 5 m deasupra ultimei asigurari posibile, dificultatea traseului ar fi 6b R daca protectia este solida si caderea ar fi “curata” sau 6b X daca prin cedarea protectiei (care are rezistenta mica, de ex. o nuca “micro”) sau datorita conformatiei traseului, in cadere ai putea lovi un obstacol sau ai putea ajunge pe (sau in…) pamant.

La acest sistem de cotare s-ar putea adauga (dupa modelul englezesc) si indicii subtile incluse in descrierea traseului din topo. Astfel, pe langa descrierea succinta a directiei generale a traseului, autorul topo-ului poate sugera ca parcurgerea liniei respective implica un efort sustinut sau ca traseul are un singur pas cheie care-i defineste dificultatea tehnica fara ca in acest fel sa afecteze intentiile de parcurgere “on-sight” a traseului.

De asemenea, informatiile din topo ar putea contine si indicii despre protectiile mai neobisnuite care ar fi necesare in traseu (Big Bro, nuci “micro” etc.).

 

dragons

Friend-urile DMM Dragons

Ultimele doua week-end-uri mi le-am petrecut la Veliko Tarnovo, catarandu-ma pe noile trasee de catarare traditionala, pe care le-am deschis in aceasta primavara pe faleza Sveta Troitsa, in dreapta manastirii.

Fata de ascensiunile anterioare, de data aceasta, in locul friend-urilor folosite la premiera, am vrut sa montez friend-urile Dragon pe care le-am primit in cadrul sponsorizarii pe care mi-a acordat-o firma DMM, cu intentia de a le compara cu modelul “concurent” Black Diamond Camalot C4 (am folosit cativa ani cele opt marimi de la #.3 la #4) sau cu celelalte modele pe care le folosesc in mod curent (de sus in jos in fotografie: Metolius Power Cam, DMM Dragon, Wild Country Helium si Metolius Master Cam)

modele de friend

Asa cum stim, friend-ul care sa satisfaca absolut toate gusturile sau nevoile cataratorilor nu s-a inventat (inca ?!). Prin urmare, pentru orice model de friend – si desigur, DMM Dragon nu face exceptie – fabricantul acestuia incearca sa gaseasca cel mai bun compromis intre caracteristicile functionale, greutatea, durabilitatea, costurile de productie (si implicit pretul) si alte asemenea elemente care influenteaza direct “priza” pe care o va avea la cumparatori respectivul model.

In opinia mea, ceea ce conteaza cel mai mult in alegerea friend-urilor este ca proprietatile modelului respectiv sa fie adecvate tipurilor de roca si traseelor pe care te cateri, dar in final, in conditiile in care calitatea si performantele tuturor friend-urilor “de firma” sunt foarte ridicate, alegerea depinde adesea de preferintele personale ale fiecarui utilizator pentru anumite modele de pe piata sau pentru un anumit brand, iar aici departamentul de marketing al fabricantului devine la fel de important ca si cel de cercetare-dezvoltare a produselor.

In aceste conditii, ce m-a determinat sa cer sponsorului DMM sa-mi trimita un set de Dragons ? …in afara de motivul evident, ca un set gratuit de friend-uri nu strica niciodata…🙂

Pentru Dragons, DMM a preluat de la Black Diamond ideea de a dispune camele pe doua axe, la fel ca la friend-urile Camalot C4 (DMM Dragons au fost scoase pe piata imediat dupa expirarea patentului pentru aceasta solutie constructiva detinut de producatorul american) si chiar a folosit acelasi cod de culori pentru marimile similare.

DMM Dragon (stanga) alaturi de un Black Diamond Camalot

DMM Dragon (stanga) alaturi de un Black Diamond Camalot

Totusi, DMM nu a copiat intocmai friend-urile Camalot C4, ci a facut niste modificari care diferentiaza net cele doua modele:

1) La Dragon, unghiul de incidenta al camelor (forjate la cald !) este de 13,75 grade, fata de 15 grade la Camalot C4. Pentru mine, combinatia dintre acest unghi de atac relativ mic al camelor (unghiul original, proiectat de Ray Jardine) si solutia constructiva de dispunere a camelor pe doua axe constituie un argument foarte puternic in favoarea modelului DMM Dragons, iar in continuare voi incerca sa explic acest lucru.

In principiu, intervalul de deschideri de fisuri acoperit de un friend este cu atat mai mare cu cat unghiul de atac al camelor (explicat in diagrama de mai jos) este mai mare, dar atunci cand acest unghi creste, forta de frecare mobilizata la contactul cu stanca scade, deci rezistenta friend-ului in fisura va fi mai mica.

 

Unghiul de incidenta al camelor

Unghiul de incidenta al camelor

 

Axa dubla combinata cu un unghi de incidenta al camelor de 15 grade.a fost solutia firmei Black Diamond pentru cresterea raportului de expandare a friend-urilor Camalot, sacrificand in acest fel o parte din aderenta la peretii fisurilor.  Pentru mine, acest model nu s-a dovedit suficient de bun pe calcarul pe care ma catar cel mai frecvent, care are un coeficient de frecare destul de mic fata de granitul sau gresia pentru care au fost concepute aceste friend-uri.

Pe de alta parte, in calcar folosesc adesea friend-uri fabricate de firma americana Metolius (Master Cams de la #1 la #6, completate cu Power Cams #7 si 8) pentru ca acestea au o aderenta exceptionala datorita unghiului de incidenta de doar 13,25 grade, insa aceste friend-uri au un raport de expandare sensibil mai mic. Aceasta inseamna ca este mai greu sa gasesti de la prima incercare exact marimea de care ai nevoie pentru o anumita fisura, iar pentru fisurile inguste, marja de eroare este foarte mica – diferenta dintre un friend montat corect si unul intepenit iremediabil este de doar cativa milimetri.

Un alt aspect este ca fisurile din calcar sunt de regula destul de framantate, iar daca un asemenea friend nu se aseaza bine in locul acela cu pereti paraleli pe care l-ai observat in interiorul fisurii, nu-ti ramane decat sa-l pui la loc pe ham si sa cauti o alta marime mai potrivita, risipind astfel energie pretioasa. Daca friendul ar avea acoperire mai mare, ai avea mai multe sanse ca acesta sa se potriveasca in locul respectiv, sau daca nu, intr-o alta zona a fisurii, fara sa faci manevre suplimentare.

In aceste conditii, s-ar parea ca in privinta friend-urilor, cataratorii sunt pusi intotdeauna in fata unei alegeri dificile: siguranta oferita de frecarea sporita dintre camele friendului si peretii fisurii sau versatilitatea pe care o da un raport de expandare mai mare ?

In ceea ce ma priveste, modelul DMM Dragon pare sa fi pus capat acestei dileme: unghiul relativ mic al camelor este adecvat stancii pe care ma catar, oferind suficienta aderenta la peretii fisurilor, iar sistemul cu doua axe ofera acoperirea unui interval de deschideri de fisuri mai mare decat al celorlalte modele, ceea ce reprezinta “the best of both worlds” !

2) In locul buclei din cablu pentru degetul mare, care a devenit un standard pentru friend-urile moderne, cablul central al modelului Dragon se termina cu o piesa forjata din aliaj de aluminiu, prin care este trecuta bucla de asigurare, care este dublata in asa fel incat sa poata fi extinsa.

dragons

Din aceasta cauza, la prima vedere, aceste friend-uri par mai scurte decat Camalots, insa atunci cand pui cele doua modele unul langa celalalt, iti dai seama ca au de fapt exact aceeasi lungime, iar pozitiile in care se aseaza degetele pentru actionarea celor doua modele sunt identice.

Black Diamond Camalot C4 (stanga) alaturi de un DMM Dragon.

Black Diamond Camalot C4 (stanga) alaturi de un DMM Dragon. In dreapta, acelasi friend Dragon, cu chinga extinsa

 

In mod neasteptat, dupa cateva trasee, aceasta terminatie (pe care la inceput o consideram un regres tehnologic fata de modelele cu bucla pentru degetul mare) a inceput sa-mi placa, pentru ca este mai mare si mai comoda decat la celelalte modele si poate fi sprijinita si in palma, ceea ce poate constitui un avantaj in anumite pozitii.

3) La Dragons, bucla de asigurare este din chinga Dyneema de 8 mm si este extensibila, iar cusatura acesteia este protejata de abraziunea cu stanca printr-o teaca de plastic termo-retractabil. Initial, acest detaliu constructiv nu mi s-a parut de prea mare folos, pentru ca prin extinderea buclei se castiga doar 12 cm. Totusi, folosind friend-urile in acest fel in trasee, am observat ca nu a mai trebuit sa folosesc bucle scurte pentru extinderea protectiei (desigur, buclele lungi au ramas la fel de necesare acolo unde plasamentele erau prea indepartate de traseul direct al corzii).

Mai mult, datorita flexibilitatii acestei chingi si datorita bratului de parghie mai mic (bucla de asigurare este conectata mai aproape de axul camelor), friend-urile Dragon mi s-au parut mult mai putin sensibile la miscarile corzii si mai putin susceptibile sa “paseasca” in fisura, iar aceasta stabilitate este ajutata si de arcurile ceva mai tari ale camelor.

Un alt avantaj al chingii extensibile a devenit evident dupa ce am urcat cateva trasee pe calcarul destul de framantat din Veliko Tarnovo. In aceasta zona, uneori este dificil sa montezi friend-uri astfel incat carabiniera de asigurare sa nu rezeme pe stanca (situatie periculoasa, in care carabiniera este solicitata la incovoiere si se poate rupe la o incarcare mult mai mica decat cea la care este garantata). La Dragons, carabiniera poate fi repozitionata cu usurinta prin extinderea chingii, in timp ce la modelele obisnuite trebuie sa recurgi la prelungirea chingii cu o bucla suplimentara, actiune care consuma timp si energie.

DMM Dragon: prin extinderea chingii, carabiniera este repozitionata intr-o zona unde este solicitata corect.

Prin extinderea chingii, carabiniera este repozitionata intr-o zona unde este solicitata corect.

Camalot C4: pentru repozitionarea carabinierei am folosit o bucla din chinga suplimentara

Camalot C4: pentru repozitionarea carabinierei am folosit o bucla din chinga suplimentara

Totusi, pe termen lung, alegerea facuta de DMM de a folosi acest tip de chinga pentru bucla de la Dragon ar putea produce neajunsuri, daca tinem cont ca fabricantii de echipament recomanda inlocuirea buclele de asigurare confectionate din chinga Dyneema dupa doar trei ani de utilizare.

Desigur, la nevoie, chinga poate fi inlocuita cu cordelina Dyneema de 5,5 sau 6 mm legata cu un nod triplu pescaresc, care, chiar daca nu ar arata la fel de bine, ar fi la fel de rezistenta si ar fi si extensibila, dar (la fel ca si in cazul hex-urilor Torque Nuts) cataratorii au posibilitatea de a apela prin intermediul magazinului Climbing Shop, unicul importator din Romania al produselor DMM la serviciile firmei producatoare, care va inlocui chingile uzate si va face si eventualele reparatii necesare (tarifele sunt afisate pe site-ul DMM).

Un alt argument in favoarea calitatii friend-urilor Dragon este ca acestea sunt manufacturate in fabrica DMM din Llamberis, Wales (Tara Galilor) si nu in China, cum sunt Camalot C4 de la Black Diamond. (Probabil ca nimeni nu mai crede ca “Made in China” reprezinta un simbol al calitatii exemplare…)

In concluzie, pentru mine, castigatorul absolut in “confruntarea” DMM Dragons vs. Black Diamond Camalots C4 este modelul Dragon, care este mai sigur si mai stabil in roca pe care ma catar si care are cateva caracteristici (chinga flexibila si extensibila, finisaj exceptional, greutate redusa) pe care le apreciez din ce in ce mai mult de cand am inceput sa folosesc aceste friend-uri.

Totusi, consider ca acest model este mai potrivit  pentru fisurile cu deschideri medii-mari (de la 25-30 mm la 100 mm), pentru ca  pentru fisurile mai inguste exista optiuni mai bune (de exemplu Metolius Master Cams, care sunt mai inguste, mai lungi si mai flexibile, putand fi astfel montate in spatii mai stramte).

Oricum, pe principiul “nu-ti pune toate ouale in acelasi cos”, daca ai nevoie de mai multe protectii active, este bine sa combini doua modele diferite de friend-uri, ale caror marimi sa se intrepatrunda si care sa-ti ofere astfel cat mai multe optiuni de asigurare. Din acest motiv, in traseele in care pot intalni si fisuri inguste, pe langa noile mele DMM Dragons #0 – #6 (pe care le-am promovat deja la rangul de “cal de bataie al rack-ului meu de protectii active”) voi folosi si setul de Metolius Master Cams (marimile de la #1 la #6), iar pe calcar, la acestea voi adauga si cele doua Power Cams.

In acest caz, configuratia rack-ului meu de protectii active este cea din diagrama de mai jos, in care sunt figurate deschiderile utile ale protectiilor (intervalul de deschidere 10-60 %).

Deschiderile utile ale protectiilor active


Pentru mai multe informatii despre friend-uri, citeste capitolul “Protectii active” din Manualul meu de catarare traditionala curata

Noi trasee de trad in sect. G – Veliko Tarnovo

Duminica m-am dus din nou la Veliko sa termin treaba pe care am inceput-o saptamana trecuta: montarea ancorelor de rapel pentru noile trasee din “Peretele diedrelor”, care se afla cam la jumatatea distantei dintre manastire si sectorul G, acolo unde poteca de acces ajunge la baza stancii.

Am inceput cu traseul din dreapta, care se desfasoara pe un diedru aproape continuu pe 50 m, motiv pentru care, pe langa top am mai montat si o ancora de rapel pe la jumatate (ambele cu cate doua spituri Hilti cu urechi cu inel Faders). Deocamdata am urcat pe noul proiect doar in mansa solo, dar cred ca are cam 6b, iar cand va deveni traseu (adica atunci cand ma voi catara cap) se va numi “Totem Corner” – toate numele de trasee de acolo sunt in engleza, sa inteleaga si bulgarii😉 – pentru ca dupa trecerea tavanului care se vede de jos, trebuie sa te cateri pe (langa) un “stalp totemic” din bolovani suprapusi, care totusi pare destul de stabil…

totem

Intrarea in traseul Totem Corner (6b PG, 50m)

Diedrul din stanga, pe care pentru referinta l-am botezat “the Yellow Corner” nu este la fel de lung, dar este la fel de spectaculos pe cat pare cand te uiti de jos: miscari frumoase (dar nu mai mult de 6a+) pe o fisura perfecta (adica posibilitati destule de asigurare), o trecere de tavan, stanca buna si curata. Din pacate, dupa 25 m linia ajunge intr-o zona cu multa vegetatie si cu roca friabila, asa ca am montat top-ul acolo unde se termina zona interesanta, pentru ca n-avea rost sa merg mai sus.

Intrarea in traseul The Yellow Corner (6a+ G, 25 m)

Intrarea in traseul The Yellow Corner (6a+ G, 25 m)

Pe ambele trasee au ramas niste bolovani instabili destul de mari si destul de periculosi, pe care n-am putut sa-i daram pentru ca pe poteca de la baza se circula ca pe Magheru. Trebuie sa merg odata cu cineva care sa stea jos cu o statie si sa-mi spuna cand este poteca libera (pentru ca de sus se vad doar frunzele copacilor), asa ca pana atunci, cred ca traseele vor ramane in stadiu de proiect…

Dupa amiaza, rapus de caldura, am mai montat un top si pentru “Hide & Seek”, cel mai din dreapta traseu de pe peretele din dreapta sectorului G (sport). Traseul are cam 25 m, miscarile mi s-au parut cam de 6b, dar posibilitatile de asigurare nu sunt chiar stralucite: pasii mai grei se fac ori la ceva distanta de protectii bune, ori deasupra unor protectii de dimensiuni mici, sau montate in stanca de calitate indoielnica. Cu toate acestea, catararea este foarte frumoasa si abia astept sa urc cap pe traseul asta!

Traseul Hide & Seek, 6b R, 25 m

Traseul Hide & Seek, 6b R, 25 m

Actualizare – 25 mai 2014

In week-end am fost la Veliko impreuna cu prietenul meu Alex Gavan, ca sa ne cataram pe cateva dintre noile trasee.

Sambata, dupa cateva trasee in sectorul G, am coborat “la diedre” si am urcat (“ground-up”, la vedere) inca un diedru foarte frumos, aflat la vreo 15  – 20 m in dreapta traseului Totem Corner. Noua linie (poza de mai jos) se numeste “The Open Book”, are cam 6a+, dar din pacate se termina dupa doar 15 m la un copac, pentru ca mai sus este un valcel cu copaci, pamant si roca friabila… De la copac am coborat in rapel, trecand coarda direct dupa tulpina lui, intr-o portiune orizontala a acesteia, deci n-am lasat nicio bucla. (Actualizare 15 iulie: Pe la inceputul lunii iulie am repetat traseul, am mai curatat pamantul si bolovanii de la iesirea din diedru si am lasat la copac o bucla dubla din cordelina de 7 mm cu un maillon pentru rapel)

corner

Duminica am urcat “la incalzire” The Yellow Corner (6a, 25 m), traseu pe care Alex l-a urcat apoi in mansa ca sa darame bolovanii instabili si periculosi de pe diedrul de deasupra tavanului).

In continuare, am facut prima ascensiune a traseului Totem Corner (6b, 50 m). Pentru acest traseu am folosit o coarda de 60 m, am regrupat la top, iar Alex a venit secund, recuperand protectiile. La coborare am facut doua rapeluri: unul din top, iar al doilea din ancora intermediara cu doua spituri cu inel pe care am montat-o pe la jumatatea traseului, atunci cand am curatat linia acestuia.

Probabil ca Totem Corner este cel mai frumos dintre noile mele trasee, asa ca va invit sa-l urcati, n-o sa va para rau !

Buclele de asigurare pentru catararea trad

Una dintre obligatiile unui amenajator de trasee de escalada sportiva este sa monteze spiturile in asa fel incat coarda de asigurare sa aiba un traseu cat mai rectiliniu, iar aceasta maniera de echipare le permite cataratorilor sportivi sa foloseasca bucle de asigurare destul de scurte. Mai mult, aceste bucle sunt adesea agatate in prealabil in punctele de asigurare de pe traseu, deci greutatea lor nu constituie o problema, din moment ce cataratorul respectiv nu mai trebuie sa le care pe ham in timp ce se catara.

Din aceasta cauza, criteriul care primeaza in alegerea marimii si formei carabinierelor folosite in escalada sportiva este usurinta cu care se asigura coarda, iar pentru bucle este important sa poata fi apucate mai usor cu mana de catre catarator atunci cand acesta “lucreaza” un traseu, deci acestea sunt confectionate din chinga mai lata si mai rigida.


In catararea traditionala lucrurile stau cu totul altfel. Ca practicant al acestui stil, trebuie sa-ti montezi singur protectiile si sa le extinzi cu bucle de lungimi adecvate, astfel incat sa nu-ti “tricotezi” coarda prin asigurarile de pe traseu, pentru ca, de multe ori, posibilitatile de asigurare se afla destul de departe de linia pe care te cateri. De asemenea, trebuie sa-ti cari singur tot echipamentul necesar, pentru ca stanca din fata ta este “curata” (si asa trebuie sa ramana si dupa trecerea ta pe acolo !).

In aceste conditii, prioritatile se schimba: carabinierele folosite in trad trebuie sa fie cat mai usoare, motiv pentru care adesea sunt ceva mai mici, au clapetele din sarma si au sectiuni complexe, atent proiectate astfel incat sa ofere rezistenta necesara in conditiile celei mai reduse greutati posibile. La randul lor, buclele de asigurare trebuie sa aiba lungimi corespunzatoare pentru a putea evita schimbarile de directie ale corzii (sau corzilor), iar chinga folosita este bine sa fie cat mai subtire, mai usoara si mai flexibila (ergonomia buclelor nu mai este o conditie necesara pentru ca “tragerea de bucla” nu este o manevra specifica stilului de catarare libera traditionala).

Mie mi-au trebuit cativa ani ca sa ma conformez acestor cerinte (experienta te invata…) , dar in prezent, cred ca am ajuns in fine – dupa destul de multe “ajustari” (adica am tot cumparat si am vandut echipament pana cand am gasit buclele care sa-mi placa) – la configuratia pe care eu o consider optima pentru buclele de asigurare pentru traseele de catarare curata, adica cele din fotografia de mai jos.

Buclele mele pentru catararea curata

Buclele mele pentru catararea cu protectii mobile

In principiu, folosesc doua lungimi de bucle (toate din chinga Dyneema): opt bucle express de 25 cm x 10 mm si opt anouri de 60 cm x 8 mm pe care le folosesc ori triplate ca in imagine ori extinse.

Am preferat produse DMM pentru ca buclele express de la ei au cusute la interior niste inele din cauciuc care blocheaza pe pozitie carabiniera pentru coarda, iar chinga folosita pentru buclele de 60 cm este de calitate foarte buna (am folosit si niste bucle similare de la Mammut care dupa un sezon pareau gata sa se destrame, in timp ce acestea de la DMM inca arata ca noi dupa ce au suferit numeroase abuzuri in destul de multe trasee…).

De asemenea, mai folosesc doua anouri Dyneema de 120 cm tot de la DMM, pe care le-am preferat pentru ca au cusatura anoului protejata cu o teaca din plastic termoretractabil, astfel incat aceasta sa nu se uzeze prin abraziune cu stanca (cel mai adesea, buclele respective le folosesc pentru asigurari naturale: clepsidre, copaci, colti de stanca etc.).

De obicei, in traseele de mai multe lungimi mai iau cateva anouri de 60 cm echipate cu cate o singura carabiniera (Wild Country Xenon Light, un model care mi-a placut foarte mult, dar care acum nu se mai fabrica…), pe care le port in banduliera (cele albastre din stanga-jos). Acestea sunt foarte utile pentru asigurarile naturale, dar si pentru extinderea protectiilor care au deja o carabiniera (de exemplu friend-urile).

In partea din dreapta-jos a fotografiei mai sunt si doua bucle din cate 7 m de cordelina de 7 mm pe care le folosesc (impreuna cu cateva carabiniere usoare cu siguranta) la egalizarea ancorelor de regrupare.

In privinta carabinierelor, in timp am incercat mai multe modele usoare, dar niciunul nu m-a satisfacut pe deplin.

De exemplu, cea mai usoara dintre carabinierele pe care le-am avut, CAMP Nano, are clapeta prea scurta, este prea mica si din acesta cauza este greu de folosit, iar Mammut Moses are 28 g, dar are un “nas” care poate sa agate cablurile nucilor si chinga de 8-10 mm a buclelor, riscand astfel sa ramana prinsa intr-o pozitie in care rezistenta ei este compromisa.

In final, am descoperit carabiniera Phantom de la DMM, care are forma si marimea perfecte (pentru mine) si care cantareste doar 26 g datorita sectiunii ei foarte elaborate, obtinute prin forjare la cald.

Datorita acestor calitati, folosesc acest model de carabiniera la capatul pentru protectie al tuturor buclelor mele de asigurare.

De asemenea, folosesc Phantom  si pentru protectiile care au nevoie de o carabiniera proprie (friend-uri, Tricams, Big Bros, Torque Nuts) pentru care folosesc carabiniere colorate in aceleasi nuante ca si protectiile respective (cu totul am vreo 50 de DMM Phantom !).

La capatul pentru coarda al buclelor de asigurare folosesc carabiniere Alpha Light, tot de la DMM, pe care le-am primit – la cererea mea – in cadrul sponsorizarii de la aceasta firma.

Aceste carabiniere au doar 32 g, au o forma foarte atent proiectata pentru a usura asigurarea corzii, iar clapetele lor din sarma se inchid intr-un canal din nasul carabinierei, astfel incat sa nu se agate de chingi, cabluri sau cordeline.

Pentru mine, modelul Light este suficient de mare, dar DMM fabrica si un alt model numit Alpha Trad, care are aceleasi caracteristici, dar este “full size” (si cantaraste doar cu cateva grame mai mult).

Un alt model mai special de carabiniera pe care il fabrica DMM este Revolver, care are un scripete incorporat.

De la stanga la dreapta: carabiniere DMM Phantom, Alpha Light si Revolver

De la stanga la dreapta: carabiniere DMM Phantom, Alpha Light si Revolver

Eu folosesc doua bucle de 30 cm echipate cu DMM Revolver (cele negre din centru-dreapta din fotografia de mai sus), care sunt foarte utile pentru reducerea frecarilor acolo unde nu pot fi evitate schimbarile de directie ale corzii.

Unul dintre cazurile in care folosesc intotdeauna o asemenea bucla este atunci cand secundul nu poate fila de la baza stancii, iar coarda face un unghi in dreptul primei protectii (care trebuie sa fie multi-directionala !)

De asemenea, la capetele unei traversari ceva mai lungi o asemenea bucla ma ajuta sa micsorez frecarile, in conditiile in care nicio extensie (de lungime rezonabila…) n-ar fi suficienta pentru a compensa schimbarea de directie a corzii.

Un alt exemplu de folosire a unei bucle echipate cu carabiniera DMM Revolver este in fotografia de mai jos, care a fost facuta in traseul Thunderbolt din Veliko Tarnovo.

In acest traseu, dupa o traversare pe sub un tavan, se continua catararea direct in sus, pe un diedru, iar coarda s-ar putea intepeni in fisura de la capatul tavanului, sau in cazul cel mai bun se va freca de muchia ascutita a marginii din stanga a acestuia. In acest caz, a fost nevoie sa montez o protectie directionala, care sa dirijeze coarda in afara zonei periculoase (un friend intr-o fisura orizontala), iar pe acesta l-am asigurat cu o bucla Revolver pentru micsorarea frecarilor.

Revolver Thunderbolt

Toate buclele si carabinierele DMM pe care le-am mentionat in acest articol pot fi cumparate de la Climbing Shop – Bucuresti, unicul importator de produse DMM din Romania.

1 Mai muncitoresc !

Pai cum ar fi fost ca tocmai de 1 Mai sa ratez ocazia sa muncesc la curatarea unor trasee noi de trad ?!

Unde ?! Cum adica unde ? La Veliko Tarnovo, desigur, pe faleza din dreapta manastirii Sveta Troitsa, pe care bulgarii au lasat-o “necatarata” si pe care am inceput eu sa o transform intr-o zona de catarare traditionala curata !

Sambata dimineata am urcat iar (singur, ca de obicei…) la sectorul G in cautare de noi linii “de trad” si mi-a atras atentia un diedru aflat la vreo 5 m in dreapta traseului “The Fossil Crack”. Intrarea este pe o fisura in stanca solida, dar mai sus apare o banda friabila, iar pe diedrul care urmeaza este cam multa vegetatie…

Ma duc deasupra (pe poteca, “prin spate”) si montez o coarda fixa, ancorata de o tufa si de o clepsidra solida si fac o mansa solo, sa aflu daca merita osteneala sa curat linia respectiva.

(Aici poate ar trebui sa explic ce inseamna “mansa solo”: ma catar pe langa o coarda fixa, amarata “de sus” avand ca asigurare un Petzl Mini Traxion dublat cu un Petzl Basic ca back-up, ambele fiind prinse cu carabiniere cu siguranta pe bucla de asigurare de pe ham)

Ei bine, MERITA ! Linia este foarte frumoasa, are cateva miscari destul de angajate, dar cred ca ofera posibilitati de asigurare suficiente. Nu stiu cum o sa se numeasca noul traseu, asta depinde de inspiratia de moment pe care o voi avea atunci cand o sa-l urc cap. Mai fac inca o mansa, inarmat cu un levier pentru dislocarea bolovanilor instabili (destul de multi si de mari !) si cu o perie “de dusumele” pentru lichenii de pe prize si in final treseul devine “catarabil”.

Un traseu nou

De data asta n-am adus Hilti-ul, asa ca inca n-am montat un top pentru noua linie… Data viitoare !

Dupa ce am iesit deasupra, am tras sus coarda si am plecat mai la vale, spre manastire, unde mai vazusem o linie interesanta, dar problema era sa identific pe sus, punctul care corespundea liniei vazute de jos… Imi facusem eu “lectiile” de acasa, adica aveam o poza a falezei pe care marcasem cateva repere, dar de pe pasunea de deasupra, lucrurile nu mai semanau cu poza.

Am gasit ceea ce credeam eu ca este iesirea unui posibil traseu, am facut un rapel dupa doi pomisori egalizati cu o bucla de chinga si odata ajuns la baza falezei… am constatat ca ma aflu la vreo 30 m in stanga locului in care as fi vrut sa ajung. Dupa o mansa solo foarte interesanta (pacat ca primii 10-15 m sunt atat de friabili, continuarea este excelenta, dar un eventual traseu nu are “intrare” – poate doar daca daram tot ce se rupe ?!) ajung iar deasupra falezei si mut coarda mult mai spre dreapta, la unica tufa care ofera un amaraj cat de cat acceptabil.

Cobor in rapel, montand cateva protectii din Poliplan inchise cu banda Velcro acolo unde coarda se freaca de muchii (am o firma de alpinism industrial, asa ca stiu bine cum sta treaba cu protejarea corzii !) si ajung in fine acolo unde vroiam: un diedru superb, cu un tavan care se anunta foarte dificil.

Plec din nou in sus in mansa solo (inarmat din nou cu uneltele pentru curatat traseul) si ajung la top extaziat ! Traseul “se leaga” asa cum trebuie, tavanul din prima treima poate fi trecut (cam F6b, cu protectii destul de bune) iar partea de traseu care nu se vedea de jos este foarte frumoasa: un diedru cu prize si asigurari bune, pe care se afla o coloana formata din bolovani suprapusi (par stabili, am calcat pe ei, dar n-as trage de prize in afara fara sa strang din… dinti), apoi un al doilea crux la un alt tavan care se trece prin dreapta cu cateva miscari destul de acrobatice.

Diedrul de la inceputul traseului

Diedrul de la inceputul traseului

Continuarea de peste tavan

Continuarea de peste tavan

Zona superioara a traseului, cu un nou crux la trecerea peste un tavan

Zona superioara a traseului, cu un nou crux la trecerea peste tavanul negru de la capatul fisurii

Traseul are vreo 50 m, asa ca ma gandesc sa-i montez nu doar un un top, ci si o ancora intermediara de rapel, care la o adica poate fi folosita si pentru regrupare sau eventual ca top intermediar.

La vreo 10 m in stanga noii linii se mai afla un diedru foarte frumos (si curat, lucru rar pe faleza asta !), care promite niste miscari interesante la trecerea tavanului care il bareaza, apoi pare sa continue pe niste fisuri pana la marginea de sus a falezei. Dar asta va fi data viitoare cand voi mai avea timp sa merg acolo…

O alta posibila linie de trad

O alta posibila linie de trad: the Yellow Corner

Dupa ce voi fi urcat si diedrul asta, numarul traseelor de catarare traditionala curata din dreapta manastirii Sveta Troitsa va ajunge la 12, iar daca adunam si celelalte 5 trasee cu protectii mobile pe care le-am urcat in premiera pe faleza din stanga manastirii, putem considera ca Veliko nu mai este este doar o zona de escalada sportiva, ci incepe sa devina o destinatie interesanta si pentru cei care prefera catararea traditionala curata.

G - stanga

Premiere de trad in Bulgaria

Profitand de vremea neobisnuit de calda din primavara, am inceput dezvoltarea unei noi zone de catarare trad aflata in apropierea surplombei pe care sunt traseele de escalada din sectorul G al falezei Sveta Troitsa din Veliko Tarnovo. Pentru moment, in aceasta zona am urcat sase trasee de catarare traditionala cu dificultati intre F 5c si 6b pe peretele din stanga si inca trei pe cel din dreapta surplombei cu trasee echipate, dar si pe restul falezei din dreapta manastirii exista potential pentru asemenea linii, asa ca… mi-am gasit o jucarie noua !

Accesul la trasee este foarte simplu: din parcare se continua pe drumul asfaltat, dincolo de bariera, apoi de la izvorul aflat in apropierea portii manastirii se urca spre dreapta, pe o poteca marcata, care dupa un timp ajunge la baza peretelui, pe unde continua pana la capatul falezei.

AccesSectG

Toate traseele se desfasoara pe linii logice, in general pe diedre sau fisuri clare si sunt echipate cu cate o ancora de rapel formata din cate doua spituri cu inel, o ancora chimica si un spit cu inel sau un top cu lant Fixe.

Asigurarea se face integral cu protectii mobile (eu am folosit nuci Wallnuts, Brass si Alloy Offsets si hexuri Torque Nuts – toate de la DMM – un set de Metolius Master Cams si cateva Wild Country Helium Friends (marimile #2 – 4)

Singurele protectii fixe din noile trasee sunt spiturile cu inel pe care le-am montat la topuri

Singurele protectii fixe din noile trasee sunt spiturile cu inel pe care le-am montat la topuri

Datorita rocii friabile din prima treime a peretelui si a pamantului si vegetatiei din fisuri, inainte de a urca traseele a fost necesar sa le curat de sus in jos, in rapel (cateva zile de munca !), dar acum catararea pe liniile respective este mult mai placuta si mai sigura, pericolul de rupere a prizelor din zona inferioara a traseelor este mult mai mic, iar protectiile se monteaza mai usor in fisurile gata curatate.

 

Peretele din stanga traseelor de escalada

Toate traseele au cca. 35 m inaltime (coarda de 70 m !)

G - stanga

1) Thunderbolt (6a+) – Traseul incepe pe un diedru cu aspect friabil (dar dupa curatarea lui nu cred ca se mai rup prize…) iar dupa trecerea unei surplombe urmareste fisurile care duc sub un tavan destul de mare (Pe prima jumatate a traseului ar putea fi utile mai multe hex-uri mari). Se traverseaza la stanga pe sub tavan (imediat dupa traversare, eu am montat o protectie directionala – un friend echipat cu o carabiniera DMM Revolver –  ca sa impiedic coarda sa se intepeneasca in fisura de sub tavan), apoi se urmeaza un diedru pana la top.

De sub tavan, se poate iesi si direct in sus, prin dreapta, pe o linia ceva mai dificila (6b), la capatul careia am mai montat inca un top. Varianta se numeste “Thunderbolt Direct”

Thunderbolt

2) The Dirty Crack (5c, poate 6a ?) – O fisura continua, usor inclinata spre stanga, la inceputul careia se afla un copac crescut direct din fisura. Atentie, roca este putin cam friabila atat la inceputul traseului cat si in cateva pasaje de pe parcursul lui.

3) Honey Hunter (6b – poate 6a+ ?) – Dupa intrarea pe o fata care ofera plasamente bune pentru cateva nuci, se urmeaza un horn ingust, apoi un sistem de fisuri paralele pana la top. In treimea superioara a traseului pe fisura din dreapta se afla un cuib de albine salbatice, dar acesta se ocoleste prin stanga, iar pana acum, albinele nu s-au dovedit agresive.

4) Bat Crack (6a+) – Traseul urmeaza o succesiune de fisuri si diedre verticale care ofera cateva pasaje tehnice foarte frumoase, cu plasamente foarte bune pentru nuci DMM Offset (eu am folosit doua seturi…). De asemenea, in portiunea de la inceput ar putea fi utile cateva nuci micro.

5) Red Head (6a) – Dupa parcurgerea unui diedru usor surplombat se urmeaza pana la top o fisura continua care permite catararea cu chei de maini si de picioare. (Traseul se numeste Red Head dupa culoarea pe care o avea scalpul meu dupa ce m-am ridicat cu capul direct intr-un colt ascutit atunci cand curatam traseul – tocmai atunci cand mi-am uitat casca in masina…)

 

Peretele din dreapta sectorului de escalada

(traseele au 25 – 30 m inaltime)

G - dreapta
1) American Beauty (6a+, 30 de metri) incepe la vreo 10 m de hornul care margineste spre dreapta zona cu trasee de escalada din sectorul G si urmeaza un diedru destul de clar barat de un tavan care se trece pe fisura din dreapta. Surplomba aflata dupa tavan se poate depasi atat prin stanga cat si prin dreapta, pe fisuri de dificultate similara, de la capatul carora se poate ajunge cu usurinta la topul cu doua spituri cu inel.

Traseul este foarte frumos, dar are aceeasi problema ca si celelalte linii din zona: posibilitatile de asigurare din primii 5-6 m sunt foarte sarace. Pentru restul traseului insa, eu am gasit plasamente pentru vreo doua hex-uri, cateva friend-uri si cateva nuci, care s-au dovedit suficiente.

AmBty

Traseul American Beauty

2) Scorpion (6a+, 25 m) se desfasoara pe o fisura larga cu cateva pasaje surplombate, care ridica niste probleme foarte interesante, atat din punct de vedere al catararii, cat si al montarii asigurarilor. Eu am folosit cateva bucle pentru pietrele incastrate, DMM Torque Nut #2, vreo doua nuci DMM Offset si… Big Bros #2, 3 si 4 !

Probabil ca de primul si de ultimul dintre Big Bros te-ai putea dispensa, dar inainte de crux ai nevoie de #3 (verde) daca nu vrei sa risti o cadere destul de lunga si cam periculoasa. Nu stiu prea multi cataratori romani care sa aiba asemenea protectii, asa ca daca vrei neaparat sa urci traseul – pentru ca este foarte frumos si merita ! – da-mi un semn si ti le imprumut pe ale mele.

Numele traseului este scris la baza cu un Marker, iar intrarea in Fossil Crack se afla la vreo 5-6 m mai la dreapta.

scorpion

Traseul “The Scorpion”

3) The Fossil Crack (5c, 25 m) se numeste asa pentru ca la vreo 5 m de sol am observat un fragment de jumatate de metru dintr-un colt (de mamut ?) fosilizat. Traseul urmeaza o fisura evidenta, iar posibilitatile de asigurare sunt suficiente… dupa ce treci de primii sase metri de stanca cu aspect usor friabil in care nu poate fi montata nicio protectie.


In februarie am urcat in premiera inca un traseu de trad foarte frumos in sectorul E, care se numeste Pickpocket (6a+, 25 m). Linia incepe in stanga traseului Strashnia, pe care mai sus il traverseaza pana la un top cu un spit si o ancora chimica din traseul Iskushenie (sau se poate continua pe fisura din Strashnia 6b+, dar aceasta este echipata cu ancore)

De asemenea, am fost curios sa vad ce se ascunde sub iedera de pe diedrul de langa gardul manastirii (sectorul F, Sv. Troitsa, Veliko) si am descoperit un nou traseu de trad: Lazarus (6a), care desi are doar 15 m, ofera cateva pasaje foarte interesante. (Pentru coborare se foloseste regruparea tr. Sv Ap. Pavel aflata ceva mai sus, in stanga)

 


Alte trasee de trad pe care le-am urcat in premiera anul trecut in aceeasi zona sunt: Bay Azid (6a+, 25 m), care se afla in stanga tr. Bay Ali din sect. F al falezei Sveta Troitsa si doua linii aflate langa traseul Sv. Troitsa din sectorul E (la 10 m in dreapta traseului Sindero Luminoso).

Traseul Bay Azid, 6a+, 25 m

Traseul Bay Azid, 6a+, 25 m

Linia marcata cu galben in fotografia de mai jos are cam gradul 5b si este o varianta a primei lungimi dintr-un traseu existent (dar nu are pasaje comune cu aceasta). Traseul marcat cu rosu are gradul 6a, 30 m si se termina la ultima ancora chimica (top?) din traseul din dreapta (care cred ca este tr. Sveta Troitsa…) Ambele trasee pot fi urcate exclusiv cu protectii pasive (nuci si hex-uri) si cu cateva anouri pentru pietrele incastrate prin fisuri.

Crack-Vinkelata

 


Tot in primavara asta timpurie am “recidivat” si la Tabatchka, unde am urcat cu protectii mobile inca doua trasee noi (care se adauga celor doua trasee trad pe care le-am urcat in mai 2011).

Cele doua linii sunt pe o faleza aflata la cateva sute de metri in stanga zonei in care sunt cele mai multe dintre traseele de escalada, sunt destul de scurte (cca. 15 m), dar sunt foarte frumoase. (Coborarea se face de la o bucla cu maillon legata pe dupa un copacel.)

tabatchka
DMM Torque Nuts

Care este cel mai bun model de hex ?

Primele “nuci” folosite in catarare (pe la sfarsitul anilor ’20…) au fost niste piulite gasite pe calea ferata, prin gaurile carora au fost legate bucle de cordelina (ma rog, echivalentul din canepa al cordelinei actuale…) si care au fost intepenite in zonele ingustate ale fisurilor intalnite pe traseu. Dealtfel, de la aceste piulite provine si numele folosit in prezent pentru intreaga categorie de protectii pasive care functioneaza dupa acelasi principiu: “nuts”, care in engleza inseamna “piulite” dar si “nuci”.

(Romanii au ales sa foloseasca traducerea gresita “nuci”, care nu are nicio legatura cu sensul corect, dar aceasta denumire a devenit atat de uzitata, incat nu am avut incotro si am adoptat-o si eu).

Pornind de la aceste piulite, cataratorii au dezvoltat in timp doua categorii diferite de protectii pasive: nucile actuale, care in esenta lor sunt niste trunchiuri de piramida cu fetele mai mult sau mai putin  curbate si niste protectii cu o sectiune mai complexa, cu sase fete laterale, care aminteste inca de forma hexagonala a piulitelor originare, care din aceasta cauza au fost numite “hex” (in imagine, niste modele de pe parcursul evolutiei acestor protectii).

O alta diferenta in afara de forma este ca de regula nucile se fabrica in dimensiuni care rareori depasesc 40 mm, in timp ce hexurile ajung pana pe la 70-75 mm (sau chiar si pana la 90 mm pentru Black Diamond Wired Hex #11).

Ambele tipuri de protectii se pot monta prin impanarea lor in portiunile ingustate ale fisurilor (in mod pasiv), dar spre deosebire de nuci, hexurile pot fi fixate pe pozitie si datorita efectului de cama obtinut prin aplicarea excentrica a solicitarilor (in acest fel, corpul hexului are tendinta sa se roteasca, ceea ce are ca efect intepenirea lui intre peretii fisurii).

Pana in 1978, cand Ray Jardine a revolutionat catararea curata prin inventarea friend-ului, hex-ul era singura solutie de asigurare pentru deschiderile de fisuri de la 30-40 mm pana pe la 80-90 mm. Totusi,  in prezent intervalul acesta este acoperit cam de orice set de friend-uri de pe piata, asa ca ai fi indreptatit sa te intrebi: “daca putem opta pentru protectii mai moderne, de ce mai avem nevoie de hexurile acestea demodate si zgomotoase”  ?

Desigur, in anumite tipuri de roca (granit sau alte roci vulcanice, anumite gresii etc.) cu rezistente mecanice mari si in care exista numeroase fisuri cu pereti netezi si paraleli (cu totii am vazut peretii din Yosemite sau Indian Creek in fotografii si in filme…), este evident ca friend-ul reprezinta alegerea optima in cele mai multe cazuri.

Totusi, ce te faci atunci cand fisurile sunt neregulate sau au peretii prea framantati si un friend n-ar putea fi pozitionat corect ?
Dar atunci cand stanca este mai putin rezistenta la compresiune sau este atat de lustruita, sau de uda, sau acoperita cu gheata, pamant, licheni sau cu alt “lubrifiant” incat  un asemenea dispozitiv – care sta in fisura datorita fortelor de frecare – n-ar putea sustine nici greutatea buclei cu care il asigurari ? (exagerez, dar ai prins ideea, nu ?)

Ei bine, aici intra in scena hexurile, care de cele mai multe ori iti pot oferi asigurari solide in toate aceste situatii in care n-ar functiona nimic altceva (cum sunt cele din fotografiile de mai jos).

 

 

 

Si trebuie sa recunoastem, noi romanii nu ne prea cataram pe granit sau pe gresie solida ca americanii, ci mai curand pe pereti de calcar framantat si plin de depuneri de calcit zgrumturos, sau din contra, lustruit sau modelat de apa in forme fanteziste, iar daca nu, ne cataram pe conglomeratul din Bucegi – pietre de rau cimentate intr-o matrice din gresie – care nici el nu prea ofera plasamente “ideale” pentru friend-uri.

In plus, datorita efectului de cama, de multe ori hexurile pot inlocui cu succes friend-urile in fisurile cu pereti aproape paraleli, daca acestea nu (mai) sunt disponibile sau trebuie “economisite” pentru continuarea traseului. Si care sunt aceia dintre noi care pot sa spuna ca au prea multe friend-uri ?!

In concluzie, pentru traseele pe care ne cataram noi romanii, avem nevoie de hexuri !


Acum, daca am lamurit aspectul utilitatii acestor protectii pasive, sa facem o comparatie intre hexurile disponibile pe piata, pentru a afla  ce model ar trebui sa-ti cumperi.

Pana acum, eu am folosit trei modele de hex: mai intai niste Rockcentrics fabricate de Wild Country, apoi am avut cateva Metolius Curve Hexes si in final un set de Torque Nuts de la DMM pe care le folosesc si in prezent.

In timp am mai avut ocazia sa montez cateva hex-uri de la Black Diamond, care insa nu stateau prea bine in fisuri din cauza formei lor cu fete plane si care aveau cabluri (la fel ca nucile) si nu bucle din chinga cum as fi preferat eu si niste hex-uri de la CAMP, care in principiu sunt doar niste copii ale celor de la Wild Country, mai putin culorile (lipsa…) si calitatea (slaba…), asa ca nu voi discuta despre acestea.

Modelul Rockcentrics fabricat de Wild Country este foarte reusit, motiv pentru care este foarte raspandit, devenind oarecum standardul pentru hex-urile actuale (probabil ca forma acestor hex-uri este cea care iti vine automat in minte, daca te gandesti la aceasta categorie de protectii pasive).

Hexul Rockcentric are fete curbate, este bine proportionat, diferitele marimi sunt anodizate in culori care respecta acelasi cod folosit de Wild Country si de DMM pentru toate protectiile lor (active si pasive), iar fiecare marime este echipata cu o bucla din chinga Dyneema de 12 mm, colorata la fel ca si hex-ul respectiv.

Probabil ca citind descrierea de mai sus, deja ti-a venit in minte intrebarea: “dar daca sunt asa de bune, de ce ai renuntat la ele ?”

Ei bine, dintre cele sapte marimi cuprinse intr-un set (numerotate de la #3 la #9),  eu nu foloseam decat trei: # 6, 7 si 8 (rosu galben si albastru).

Marimile mici erau acoperite de nucile DMM Wallnut pe care le preferam intotdeauna pentru aceste deschideri de fisuri, iar hexul #9 (violet) era mare cat un borcan (are cam 160 g) si nu-mi venea sa-l car cu mine prin trasee, mai ales ca facea zgomot ca o talanga. (Recent, Wild Country a inceput sa vanda si seturi de doar patru Rockcentrics, cele mai utile, cele de la #5 la #8).

O alta problema este ca buclele din Dyneema erau destul de lungi, probabil ca sa ai posibilitatea sa asiguri coarda direct in carabiniera hexului, fara o bucla suplimentara, iar protectiile atarnau mereu pana aproape de genunchi, lovindu-se intr-una de stanca si intre ele si incurcand miscarile.

Urmatoarele hexuri pe care le-am avut au fost niste Curve Hex de la Metolius (imaginea din stanga), pe care mi le-am cumparat de pe eBay, dar aveam doar cele mai mari trei hexuri din set si nu aveam de unde sa mai cumpar si altele, pentru ca acest model american nu se prea gaseste in Europa.

Aceste hex-uri imi placeau, aveau forme si dimensiuni foarte bune, dar aveau totusi niste hibe: lipsa culorilor, care ar fi fost utile pentru alegerea rapida a diferitelor marimi si faptul ca erau echipate cu cabluri din otel sertizate, care de multe ori ingreunau pozitionarea lor in fisuri.

Dealtfel, dupa o vreme le-am taiat cablurile, am largit putin gaurile din corpul hexurilor si le-am echipat cu bucle din cordelina Dyneema de 6 mm (legate cu nod triplu pescaresc).

In aceasta forma, le-am folosit cam doua sezoane si eram foarte incantat de proprietatile lor… pana cand am vazut la cineva un set din noile (la vremea aceea) Torque Nuts, fabricate de DMM.

Cu hexurile DMM Torque Nuts a fost “dragoste la prima vedere”: imediat ce am avut ocazia, am mers la magazinul Climbing Shop si mi-am cumparat un set (in imaginea din dreapta), care de atunci s-a aflat pe hamul meu cam in toate traseele pe care le-am urcat pe calcar si pe conglomerat.

Fata de celelalte modele pe care le-am mai avut sau pe care le-am mai folosit inainte, aceste hexuri sunt “cu un cap mai sus” si am destule argumente care sa-mi sustina parerea ca acesta este cel mai bun model de hex de pe piata.

Setul complet este compus din patru marimi numerotate de la #1 (verde) la #4 (albastru) – aceleasi patru despre care spuneam ca sunt cele mai utile, atunci cand vorbeam despre Rockcentrics.

Pentru a alege hexurile mai usor de pe ham, le-am echipat cu carabiniere DMM Phantom anodizate in aceleasi culori.

Inca de la prima privire sunt evidente doua deosebiri majore intre aceste hexuri si celelalte modele de pe piata: forma sectiunii lor si caracteristicile buclei de asigurare.

Primul argument in favoarea sectiunii folosite pentru Torque Nuts este ca aceasta se bazeaza pe forma hexurilor Quadratic (imaginea din stanga), creatia genialului Hugh Banner, fondatorul firmei HB Equipment, acelasi care a inventat si indispensabilele nuci Offset, deci nu prea are cum sa nu fie buna…

Totusi, fata de hexul HB, sectiunea actuala a modelului fabricat de DMM a fost imbunatatita substantial, iar pentru corpul hexului se folosesc profile extrudate din aliaje din aluminiu mult mai rezistente, ceea ce a permis subtierea peretilor.

De asemenea, fetele hexurilor au fost curbate pentru sporirea capacitatii de impanare in fisuri in pozitia de cama, fetele laterale sunt taiate intr-un unghi (offset) care permite montarea in fisuri deschise, iar la partea superioara, bucla din chinga este ascunsa intr-un canal, pentru a fi protejata de contactul cu stanca. Datorita acestor caracteristici, modelul Torque Nut este deosebit de versatil.

In imaginile de mai jos sunt cateva amplasamente reale de asemenea hexuri, in care nu cred ca ar mai fi putut fi montate si alte tipuri de protectii (click pentru imaginea marita).

Torque Nut #3 in pozitie de cama intr-o fisura cu pereti aproape paraleli
Torque Nut #4 in pozitie de cama intr-o fisura orizontala
Torque Nut #2 in pozitie pasiva intr-o fisura larga cu pereti neregulati
Torque Nut #4 in pozitie transversala intr-o fisura cu pereti netezi si ondulati

Un alt argument in favoarea acestui model este felul ingenios in care sunt dimensionate Torque Nuts, ceea ce face ca intervalul acoperit de cele patru marimi sa fie simtitor mai mare decat cel al modelului pe care eu il consider imediat urmator in “ierarhie”, Wild Country Rockcentrics.

Acest lucru este realizat prin majorarea dimensiunii maxime  (pe directie transversala) si prin intrepatrunderea dimensiunilor diferitelor marimi pentru a oferi cat mai multe posibilitati de montare, in timp ce la Rockcentrics, lungimea unui hex coincide cu latimea mai mare a marimii urmatoare.

(Desigur, in acest fel ai cate doua protectii disponibile pentru aceeasi deschidere de fisura, dar acest lucru nu te intereseaza atat de mult cand ai doar patru hexuri, mai curand ai vrea ca acestea sa poata fi montate in fisuri cat mai diferite).

Pentru a da o reprezentare grafica acestor observatii, am desenat diagrama de mai jos, in care pentru fiecare marime de hex, punctele rosu si albastru sunt cele doua dimensiuni “normale” iar cel verde este lungimea hexului (in pozitie transversala).

 

Dupa cum spuneam mai sus, bucla de asigurare a acestui model de hex este si ea diferita: fiecare Torque Nut este echipat cu o bucla din chinga Dyneema de 8 mm care are dungi laterale de aceeasi culoare ca si hexul respectiv si care este dublata intr-un mod ingenios, astfel incat sa poata fi extinsa la nevoie, economisind astfel o bucla de asigurare.

Mai mult, cusatura buclei este protejata impotriva abraziunii printr-o teaca din plastic termoretractabil, ceea ce constituie inca o dovada a atentiei fata de detalii a inginerilor de la DMM.

Trebuie sa fii constient insa, ca dupa ce ai montat hexul in fisura, daca vrei sa extinzi bucla trebuie sa ai intotdeauna grija sa prinzi carabiniera doar pe acea parte a ei pe care se afla cusatura (iar DMM avertizeaza ca este extrem de periculos sa asiguri in bucla “gresita”). Desigur, dupa cateva trasee, vei invata sa procedezi asa cum trebuie in mod automat, deci pericolul nu este chiar atat de mare…

Totusi, am observat ca aceasta posibilitate de extindere a buclei de asigurare (altminteri foarte utila…) genereaza si o problema reala: in timp, datorita manevrarilor repetate, chinga a inceput sa se uzeze, frecarile au crescut si astfel a devenit din ce in ce mai greu sa trag de bucla pentru a o extinde.

Mai mult, am observat ca pentru secunzii mei devenise aproape imposibil sa dubleze chinga la loc dupa recuperarea hexului, acestia terminand mereu lungimea de coarda cu hexurile atarnand pe la gambe, trecute pe dupa gat sau innodate cumva, ca sa se mai scurteze, iar de regula, acest lucru ingreuna tranzitia in regrupare.

Dupa vreo trei sezoane de folosire intensa, m-am hotarat sa-mi usurez viata si sa inlocuiesc buclele extensibile uzate cu bucle innodate din cordelina Dyneema de 6 mm (cea portocalie care se vede in pozele mele cu Torque Nuts de mai sus).

Trebuie sa precizez insa, ca nu consider ca aceasta este o problema de proiectare sau de fabricatie, pentru ca este normal ca materialele textile sa se uzeze mai repede decat piesele metalice.

Dealtfel, am aflat recent ca firma DMM este constienta de acest aspect, motiv pentru care a organizat un serviciu de inlocuire (contra unei sume rezonabile) a buclelor din chinga cu care sunt echipate Torque Nuts si toate modelele lor de friend.

(La urma urmei, si papucilor de catarare le prelungim viata prin inlocuirea cauciucului uzat de pe talpa, iar acest lucru nu-i pare nimanui nefiresc !). Pentru noi romanii insa, la costul reparatiilor se adauga si cheltuielile postale, care sunt destul de mari, asa ca in aparenta nu prea avem ce face.

Din aceasta cauza, am discutat cu Viorel Ene, proprietarul magazinului Climbing Shop  din Bucuresti, unicul importator al produselor DMM din Romania  iar acesta m-a asigurat ca daca va avea solicitari, va colecta periodic protectiile DMM care au nevoie de “service” de la utilizatorii acestora pentru a le trimite la fabrica pentru reparatii sau pentru inlocuirea chingilor, tariful pentru acest serviciu urmand a fi stabilit si afisat pe site cat de curant. (Cu siguranta, hexurile mele vor face parte din primul lot, pentru ca imi cam lipseste chinga lor extensibila…).

Odata rezolvata aceasta problema – singura pe care o aveam cu acest model – nu cred ca mai exista niciun argument valid impotriva afirmatiei ca DMM Torque Nuts sunt cele mai bune hexuri de pe piata !

.

DMM Offsets

Nucile DMM Offset ? Indispensabile !

Pe masura ce aduni “kilometraj” pe traseele de catarare traditionala si acumulezi experienta in folosirea nucilor obisnuite (cum sunt DMM Wallnuts) vei dobandi si abilitatea de a descoperi rapid locurile potrivite pentru montarea acestora: fisurile care se ingusteaza  intr-un V evident, care au deschidere constanta in adancime si care nu au peretii prea denivelati, astfel incat nuca sa se intepeneasca in directia in care ar putea fi solicitata, iar suprafata de contact dintre corpul nucii si stanca sa fie cat mai mare.

Totusi, in acelasi timp, vei observa ca in aproape toate tipurile de roca pe care te cateri, numarul fisurilor “ostile”, care sunt deschise spre exterior sau care sunt prea framantate pentru a primi o nuca obisnuita, este cel putin la fel de mare ca acela al fisurilor “prietenoase”. Probabil ca de la aceasta constatare a pornit si Hugh Banner, fondatorul firmei HB Climbing Equipment, atunci cand a inventat nucile Offset.

offset11La prima vedere, aceste nuci par niste aberatii geometrice: fetele lor formeaza intre ele unghiuri neobisnuite, nicio muchie nu este paralela cu alta, iar fetele lor principale sunt brazdate de cate un canal adanc.

Totusi, dupa ce le mai studiezi un pic – dar cel mai bine dupa ce incepi sa le folosesti – iti dai seama ca aceasta forma neregulata reprezinta o solutie absolut geniala pentru asigurarea in fisurile despre care vorbeam, cele deschise, framantate, cu forme neregulate, in care nu pot fi montate nucile obisnuite dar in care Offset-urile se potrivesc perfect.

Foarte repede, nucile HB Offset au devenit foarte cautate de cataratori, dar spre dezamagirea acestora, productia lor a incetat in 2005, odata cu inchiderea firmei HB. Din fericire, firma galeza DMM a cumparat modelul (impreuna cu matritele originale HB) si in 2008 a reintrodus in fabricatie aceste nuci, care acum sunt vandute sub numele Alloy Offset (dar chiar si in  cataloagele DMM li se mai spune inca HB Offsets…).

Cele cinci nuci care formeaza un set de DMM Alloy Offsets sunt forjate din aliaj de aluminiu (asta vrea sa zica “alloy”…), sunt numerotate de la 7 la 11 si sunt anodizate in culori care respecta acelasi cod folosit la Wallnuts (nucile de aceeasi culoare au dimensiuni apropiate), iar toate marimile au o rezistenta garantata de 12 kN.

DMM Offsets

De asemenea, inginerii de la DMM au adus si alte imbunatatiri modelului original HB: cablul este putin mai rigid si este protejat la partea superioara a nucii intr-o adancitura de forma semicirculara, iar marimile 10 si 11 au primit cateva gauri de usurare. (In imaginea de mai jos  poti vedea o nuca DMM Alloy Offset #10 alaturi de nuca de aceeasi marime fabricata de HB – o adevarata piesa de colectie pe care am avut norocul sa o gasesc intr-un traseu din Varassova, in Grecia).

Nuci HB si DMM

Pentru ca citisem pe Internet numai lucruri bune despre nucile DMM Offset, prin 2009 mi-am comandat un set de la un magazin on-line din U.K. Cand le-am primit, n-as putea zice ca a fost chiar “dragoste la prima vedere”, ba din contra, acestea erau atat de diferite de toate nucile pe care le folosisem pana atunci, incat ma cam indoiam de utilitatea lor.

Mai mult, dupa cateva trasee am observat ca le caram aproape degeaba dupa mine, pentru ca de cele mai multe ori cand aveam nevoie sa montez o nuca, nici nu ma uitam la Offset-uri, ci alegeam automat de pe ham vechile mele nuci Wallnuts, din care aveam aproape doua seturi. Cel mai probabil, acest reflex se datora obisnuintei mele de a cauta din priviri doar plasamente potrivite pentru nucile “standard”, ignorand toate celelalte posibilitati.

Dupa o vreme am inceput sa descopar ca noile nuci puteau sa fie montate in fisuri pe care in mod normal nu le-as fi considerat adecvate, iar dupa inca vreo cateva trasee am observat ca intindeam mana in mod automat dupa carabiniera cu Offsets de fiecare data cand trebuia sa pun o nuca intr-o fisura cam neregulata sau care avea o usoara deschidere, dar in care – inainte de Offsets… – as fi montat un Wallnut “pentru cateva miscari, pana gasesc ceva mai bun”.

In fotografiile de mai jos sunt cateva exemple de cazuri in care nucile Wallnut nu au suficienta suprafata de contact sau pur si simplu nu stau in fisurile in care o nuca Offset se aseaza perfect. (Click pentru imaginile marite).

Wallnut si Offset
Wallnut si Offset
Wallnut si Offset

Singurul “defect” pe care l-am gasit nucilor Offset este ca nu sunt decat cinci intr-un set… Totusi, am observat ca pentru dimensiunile de fisuri mai mari decat #11 sunt eficiente si nucile Wallnuts de marime corespunzatoare montate transversal (la acest model, fetele laterale sunt offset si sunt destul de mari pentru a oferi o suprafata de contact cu stanca suficienta).

De asemenea, dimensiunile lor sunt alese astfel incat marimile succesive sa poata fi montate cam in aceeasi deschidere de fisura, cea mare normal, iar cea mai mica transversal, astfel incat, daca ai din nou nevoie de aceeasi nuca pe care ai montat-o mai jos, sa mai ai inca una pe ham pe care sa o poti folosi. Pentru exemplul din fotografia de mai jos am folosit marimile 9 (cea rosie) si 10.

Offsets montate normal si transversal

Pentru marimile mai mici decat #7, DMM fabrica un alt model de nuci, numit Brass Offsets, pentru care se foloseste bronz siliconic si la care cablul (din inox) este lipit cu argint in corpul nucii.

Aceste nuci – care se incadreaza mai curand in categoria “micro” – se fabrica in sase marimi, dintre care marimile de la 2 la 6, care rezista 5, 5, 7, 7, respectiv 10 kN pot fi folosite si in catararea libera. Dintre acestea, in rocile mai slabe, cum este calcarul, eu folosesc doar marimile 4, 5 si 6, (care sunt mai rezistente si au o suprafata de contact cu peretii fisurii ceva mai mare) si de multe ori acestea m-au salvat din situatii destul de… sa zicem tensionate, in care nu as fi putut folosi nicio alta protectie.

DMM Brass Offsets

Dupa ce am descoperit acest model revolutionar, n-a trecut mult pana cand am inceput sa consider ca n-am destule nuci Offset, asa ca mi-am mai cumparat inca un set de Alloy, unul de Brass si cele doua marimi mai mari de Peenuts (un alt model de nuca micro offset produs de DMM), iar acum mi-e greu sa cred ca as putea sa intru intr-un traseu de trad (cu atat mai mult pe calcar sau pe conglomerat) fara sa am pe ham macar o parte dintre acestea.

(De exemplu, la premiera traseului “Bat Crack”, din sectorul G al falezei Sv. Troitsa de la Veliko Tarnovo, in cei 35 m ai traseului am folosit opt Alloy Offset, doua Brass Offset, un hex DMM Torque Nut si un singur friend.)

Pe scurt, consider ca nucile DMM Offset ii sunt indispensabile fiecarui catarator care practica stilul traditional, dar se poate sa ai nevoie de o perioada de acomodare cu forma lor neobisnuita si cu felul in care aceasta se potriveste in fisuri. Totusi, odata depasita aceasta etapa, vei descoperi posibilitati de asigurare nabanuite inainte, iar siguranta ta se va imbunatati radical datorita nivelul de protectie pe care il vei obtine prin folosirea acestui model de nuci. Probabil ca dupa o vreme, te vei intreba ca si mine: “cum am putut sa ma catar fara Offset-uri pana acum ?”

Intre timp am vandut dublurile nucilor Wallnuts (cate nuci as putea sa car in traseu ?!), iar acum rack-ul meu de nuci – toate de la DMM ! – este cel din fotografia de mai jos. (Pentru a deosebi mai usor cele doua modele de baza si pentru a le organiza mai repede in regrupari, fiecare pe carabinierele lor, am inlocuit tecile din plastic termoretractabil transparent montate din fabrica peste zona sertizarii cablului cu altele colorate: rosu pentru Offsets si albastru pentru Wallnuts).

Rack-ul meu de nuci

In Romania, toate aceste modele de nuci pot fi cumparate de la magazinul Climbing Shop din Bucuresti, unicul importator de produse DMM Wales de la noi.

De foarte multe ori, de regula in traseele pe calcar si pe conglomerat, pe langa (o parte dintre) aceste nuci, mai folosesc si un set de hex-uri DMM Torque Nuts, dar despre acestea vom discuta in articolul urmator.

P1060929

Review: DMM Wallnuts (probabil cele mai bune nuci din lume!)

Primele mele nuci au fost patru “Gemini” (un set !) fabricate in DDR, pe care le-am cumparat prin 1986 de la niste cataratori nemti intalniti in Costila. Erau cam rudimentare – niste trunchiuri de piramida din aluminiu cu cate doua gauri prin care trebuia sa legi niste bucle de cordelina – dar erau nuci “de firma” si le-am folosit cu mandrie si incredere prin mai toate traseele pe care le-am urcat in urmatorii ani (desigur, alaturi de celelalte nuci pe care mi le “fabricasem” singur intr-un garaj, din bucati de aluminiu pilite si gaurite).

Trad rackDe atunci (dar mai ales in ultimii zece ani) am folosit nuci fabricate de Kong, Cassin, Camp, Rock Empire, Wild Country si Black Diamond, pe care le-am tot schimbat in cautarea unui model care sa ma satisfaca pe deplin. La unele nu-mi placeau unghiurile sau dimensiunile, la altele cablul era prea flexibil sau prea rigid, unele nuci nu erau colorate si imi era greu sa aleg rapid marimea necesara doar apreciind-o din priviri…

In cele din urma, acum vreo sapte ani am cumparat dintr-un magazin din Sofia (pe vremea aceea, in Romania inca nu importa nimeni asa ceva) un set de Wallnuts, fabricate de firma galeza DMM. Asa am descoperit “nucile perfecte”, care de atunci au fost nelipsite de pe hamul meu in toate traseele de trad pe care le-am parcurs (in fotografia alaturata – Varassova, Grecia 2008 – nucile erau inca destul de noi, acum culoarea lor este ceva mai stearsa…).

P1060929Un set complet de nuci Wallnuts cuprinde 11 marimi care sunt anodizate in culori diferite pentru a facilita alegerea lor si care acopera dimensiuni de fisuri de la 7 la 37 mm. Marimile de la 1 la 3 sunt garantate pentru 7, 9 si respectiv 11 kN, iar toate celelalte rezista la forte de 12 kN, adica suficient pentru a opri orice cadere din catararea libera (desigur, cu conditia sa fie montate corect, in roca solida). Marimile de la 1 la 6 au sectiune plina, in timp ce marimile de la 7 la 11 sunt confectionate din profile extrudate care sunt foarte usoare si rezistente. Totusi, trebuie sa recunoastem ca aceste caracteristici sunt destul de frecvente si la modelele celorlalti fabricanti, insa ceea ce departajeaza net Wallnuts de toate celelalte nuci de pe piata este geometria lor foarte elaborata. In plus, dupa ce folosesti modelul de cateva ori incepi sa observi si alte detalii subtile care le ofera acestor nuci versatilitate, stabilitate si usurinta si rapiditate in montare.

P1060928Multe modele de nuci au fete curbate (de fapt acesta este standardul actual), dar la Wallnuts exista in plus cate un canal cilindric pe fiecare dintre cele doua fete principale ale corpului nucii (imaginea din dreapta). Utilitatea acestui detaliu constructiv devine evidenta in fisurile cu forme neregulate din calcar sau din conglomerat, unde odata ce ai potrivit acest canal peste o proeminenta de pe peretele fisurii, nuca devine mult mai putin sensibila la miscarile corzii sau la tractiunea spre exteriorul fisurii.

(Un asemenea canal exista si la nucile italienilor de la Climbing Technology, dar prin felul in care este frezat, acesta devine mai mult un detaliu cosmetic, decat unul functional, iar dupa parerea mea singurul lui efect este reducerea – nedorita ! – a suprafetei de contact a nucii cu peretii fisurii).

Am convingerea ca in cazul nucilor, fiecare detaliu conteaza: curbura fetelor, unghiurile, anumite muchii ingrosate, pozitia gaurilor pentru cablu, aliajul din care sunt confectionate etc. iar la Wallnuts, toate acestea sunt atent proiectate. Spun asta pentru ca nu stiu cum se face, dar geometria nucilor Wallnuts este intotdeauna foarte potrivita cu formele fisurilor pe care le intalnesc in traseele pe care ma catar, in timp ce alte modele nu par sa functioneze la fel de bine.

De exemplu, mai demult am avut si un set de Stoppers de la Black Diamond – modelul preferat de majoritatea cataratorilor americani – si nu mi-a placut absolut deloc cum stateau in fisuri. M-am gandit ca au fost concepute mai mult pentru granitul american si ca nu se potrivesc pentru stanca de la noi si in final le-am vandut, dar acum cred ca pur si simplu era ceva in neregula cu design-ul lor, din moment ce nucile Wallnuts au functionat fara cusur indiferent de tipul de roca in care le-am montat: granitul din falezele marine din Cornwall, U.K., gneiss-ul din Valle del Orco, in Italia, calcarul din Grecia, Bulgaria sau Romania sau conglomeratul din Bucegi.

Detaliile subtile ale sectiunii fac toata diferenta. De la stanga la dreapta o nuca Wild Country Rock, un DMM Wallnut si un Black Diamond Stopper

Detaliile subtile ale sectiunii fac toata diferenta.
De la stanga la dreapta o nuca Wild Country Rock, un DMM Wallnut si un Black Diamond Stopper

 

Fetele laterale aSectiunea transversalale nucilor Wallnuts sunt plane, dar formeaza  intre ele un unghi de cateva grade (sunt “offset”, adica sectiunea transversala a nucii este trapezoidala), ceea ce inseamna ca nuca poate fi folosita in siguranta in pozitie laterala in fisuri care se deschid usor spre exterior. O alta caracteristica benefica a acestor nuci este ca fetele principale sunt mai late decat cele laterale ceea ce permite montarea lor in fisuri (sau alveole) care se deschid spre interior, prin introducerea nucii in pozitie normala, rotirea ei cu 90 de grade in interiorul amplasamentului si impanarea ei in pozitie transversala.

Acest detaliu poate parea nesemnificativ, dar incearca sa faci asta cu o nuca “Rock on Wire” de la Wild Country (cea din stanga din imaginea alaturata), care are sectiunea aproape patrata, si mai vorbim dupa aceea. In plus, felul ingenios in care au fost alese dimensiunile nucilor face ca intr-un set sa ai cate doua nuci care se pot monta in aceeasi dimensiune de fisura: una in pozitie normala si una transversal. De exemplu, latimea nucii #5 (pozitia transversala) este egala cu grosimea nucii #7 (pozitia normala) si la fel stau lucrurile si pentru marimile 6 si 8, 7 si 9, 8 si 10 si 9 si 11, iar aceasta caracteristica reprezinta un avantaj enorm atunci cand ai montat deja mai jos nuca de care ai avea mare nevoie in pozitia actuala si trebuie sa te descurci cu ce ti-a mai ramas pe ham.

Una peste alta, concluzia este ca dintre toate nucile pe care le-am folosit pana acum, modelul Wallnuts de la DMM este cel mai aproape de perfectiune, asa ca, daca ar fi sa-ti cumperi doar un singur set de nuci, parerea mea este ca ar trebui sa le alegi pe acestea (si aceasta a fost recomandarea pe care le-am facut-o tuturor participantilor de la cursurile mele de catarare traditionala).

Si aici ajungem la alta problema spinoasa: de unde sa-ti procuri nucile Wallnuts ?

Pana acum vreo doi ani ti-as fi spus sa ti le comanzi de la magazinele on-line din Anglia, dar in ultimul timp, taxele postale au crescut foarte mult (in bani romanesti, undeva intre 80 si 120 lei pentru un colet de pana la 2 kg) si nu mai merita. In prezent, cea mai buna solutie este sa apelezi la Climbing Shop, unicul importator de echipament DMM din Romania, care are si un magazin on-line cu niste conditii de livrare prin curier foarte avantajoase.

Daca vei considera ca pe langa Wallnuts mai ai nevoie de inca un set de nuci (iar asta o sa se intample oricum mai devreme sau mai tarziu), sfatul meu este ca acestea sa fie Alloy Offsets, tot de la DMM, dar despre acestea iti voi povesti in articolul urmator.


La final, vreau sa clarific un lucru: cu ajutorul magazinului Climbing Shop, firma DMM ma sponsorizeaza cu anumite piese de echipament pentru promovarea brandului si ma bucur pentru oportunitatea asta, pentru ca folosesc de multa vreme echipament fabricat de ei, iar pana acum am recomandat echipamentul de la DMM tuturor celor care mi-au cerut sfatul (participantii de la cursurile mele de trad stiu asta).

Totusi, daca anumite “reviews” vor parea prea elogioase, trebuie sa stiti ca asta nu se va datora unor obligatii pe care le-as avea fata de sponsor, ci convingerilor mele ca echipamentul respectiv chiar este excelent si merita sa fie recomandat tuturor celor care vor sa foloseasca materiale de calitate. In cazul de fata, nucile Wallnuts nici macar nu mi-au fost furnizate de catre DMM, ci, asa cum am scris mai sus, le-am cumparat din banii mei acum vreo sapte ani, le folosesc continuu de atunci si am scris despre ele pentru ca intr-adevar sunt convins ca sunt cele mai bune nuci din lume.