Acest articol a fost publicat în capitolul „Coborârea din perete” al manualului „Cățărarea tradițională și de aventură”, care poate fi comandat pe site-ul https://www.trad.verticon.ro/ (expediere prin curier) sau poate fi cumpărat de la anumiti distribuitori.
Atunci când pentru rapel sunt necesare două corzi, acestea vor fi legate între ele cu unul dintre nodurile arătate mai jos, iar nodul va fi poziționat în apropierea punctului de rapel.
„Nodul simplu plat” este foarte util pentru cazurile în care relieful stâncii ar putea împiedica recuperarea corzilor, pentru că poziția lui laterală îi permite să alunece peste obstacole (motiv pentru care este numit „plat”). Pentru legarea în acest fel a corzilor de rapel, se alătură cele două capete și se face un nod simplu pe ambele fire.
Acest nod are însă faima că peste o anumita încărcare (care depinde de felul în care este făcut și tensionat nodul și de proprietățile corzilor: diametre, caracteristici dinamice, umiditate etc.), începe să se ruleze spre capetele corzilor putând ajunge să se desfacă (datorită acestei presupuse tendințe de a se desface sub sarcină, americanii numesc acest nod E.D.K. – European Death Knot, adică „nodul mortal european”). Totuși, încercările pe noduri EDK făcute de Tom Moyer au arătat că încărcările de la care începe să se producă rularea nodului sunt mult mai mari decât cele întâlnite la rapel.
Cu toate acestea, în cazul legării corzilor de rapel cu „nodul plat” (EDK), trebuie să fie luate măsuri suplimentare de precauție: corzile folosite trebuie să fie uscate, să aibă diametre și proprietăți similare, nodul trebuie să fie foarte bine strâns, cu firele paralele (neîncrucișate), iar capetele libere trebuie să aibă minimum 30 cm. De asemenea, acest nod se va folosi doar pentru legarea corzilor de rapel, nu și pentru legarea unei bucle de coardă sau cordelină sau în celelalte cazuri în care ar putea fi necesară înnădirea corzilor (coborârea unui accidentat, prelungirea unei corzi fixe de rapel etc.), în care este indicat să se folosească un nod care oferă o marjă de siguranță ceva mai mare.
Folosirea unui nod opt „plat” în locul celui simplu este extrem de periculoasă! Deși acest nod poate părea mai sigur datorită asemănării lui cu familiarul nod de legare în coardă, care inspiră încredere, testele de laborator au arătat că nodul opt se „rostogolește” mai ușor pe corzi, la o încărcare mult mai mică decât cea din cazul nodului simplu.
În cazul în care nodul EDK nu ți se pare suficient de sigur (corzile sunt ude, au diametre mici sau diferite, cobori în rapel cu un rucsac greu sau cu un coechipier accidentat etc.) poți folosi nodul „barrel” (o jumătate de nod dublu pescăresc făcut pe ambele corzi alăturate – imaginea de mai jos). Acest nod, care este recomandat de „Association of Canadian Mountain Guides”, are aceleași avantaje ca ale nodului simplu plat (este ușor de făcut și de verificat și trece cu ușurință peste muchii), fără a avea însă și presupusa lui slăbiciune (rezistența redusă la tracțiune).
Un alt nod folosit frecvent în România este nodul dublu pescăresc (în puținele cărți românești despre cățărare, acesta era numit „nodul pentru înnădirea corzilor”). Totuși, acest nod se desface relativ greu după ce a fost tensionat și se poate agăța de diferite obstacole (muchiile stâncii, fisuri, vegetație etc.) împiedicând recuperarea corzilor. Aceleași dezavantaje apar și la nodul opt prin urmărire, pentru legarea căruia se face un nod opt pe una dintre corzi, iar acesta se urmărește în sens invers cu capătul celeilalte corzi.
Cățărare tradițională (cu protecții mobile) 