Clean Climbing

Catarare traditionala curata (cu protectii mobile)

Catararea curata

Catararea curata

In catalogul din 1972 al firmei americane Chouinard (actualmente Black Diamond) aparea articolul The Whole Natural Art of Protection al lui Doug Robinson, care avea sa initieze curentul “Clean climbing”. Robinson le atragea atentia cataratorilor  asupra nevoii de protejare a stancii si totodata le arata cum se poate realiza acest lucru, prin folosirea protectiilor mobile.

“Exista un cuvant pentru asta si acel cuvant este curat. Catararea in care se folosesc pentru protectie doar nuci si bucle este catarare curata. Curata, pentru ca nimic nu este batut cu ciocanul in stanca si apoi batut afara spargand stanca si facand experienta urmatorului catarator mai putin naturala. Curata, pentru ca protectiile cataratorului lasa putine urme ale ascensiunii sale. Curat inseamna sa te cateri pe stanca fara sa o modifici.”

Catararea libera curata (forma moderna a catararii libere traditionale) presupune respectarea cu strictete a urmatoarelor trei principii:

  • se folosesc exclusiv asigurari naturale sau protectii provizorii nedistructive (mobile), care apoi sunt demontate, astfel incat stanca sa ramana in aceeasi stare in care se afla inainte de ascensiune,
  • capul de coarda isi monteaza el insusi asigurarile pe masura ce urca traseul (traseul nu este “echipat” inainte de ascensiune, ca in escalada sportiva),
  • asigurarile au doar rolul de a opri eventualele caderi (nu sunt folosite pentru inaintare sau pentru odihna).

In aceste conditii, ascensiunea implica evaluarea si acceptarea unor riscuri obiective, iar cataratorul trebuie sa isi asume pe deplin responsabilitatea pentru actiunile sale.

Cat de periculoasa este catararea curata ?

Unii cataratori au convingerea ca stilul traditional de catarare este extrem de periculos, iar ascensiunea unui traseu in care se folosesc exclusiv protectii naturale sau mobile este aproape sinonima cu o tentativa de sinucidere.

In realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Atata vreme cat “stie ce face”, un catarator de trad controleaza aproape in totalitate nivelul de risc pe care este pregatit sa-l accepte: el poate sa-si aleaga traseele astfel incat dificultatile prognozate sa fie pe masura nivelului sau, in timpul catararii poate sa aleaga ce si cate protectii sa foloseasca si unde sa le monteze si in orice moment poate sa renunte la ascensiune si sa se retraga din traseu daca ajunge sa se confrunte cu provocari care il depasesc.

Trebuie sa recunoastem ca o activitate ai carei practicanti au o asemenea libertate de alegere nu poate fi etichetata drept “periculoasa”.

Totusi, catararea traditionala curata se poate dovedi periculoasa pentru cataratorii care “nu stiu ce fac”, iar prin acest eufemism ma refer la lipsurile acestora: la lipsa de obiectivitate in evaluarea nivelului de risc pe care vor sa si-l asume si a capacitatii lor de a se confrunta cu acesta, la lipsa competentelor necesare pentru folosirea in siguranta a echipamentului specific, la incapacitatea lor de a-si asuma pe deplin raspunderea pentru consecintele deciziilor pe care trebuie sa le ia pe parcursul catararii, la lipsa de coeziune si de echilibru in cadrul echipei lor de coarda, la lipsa de pregatire tehnica si materiala sau la absenta altor asemenea elemente critice pentru parcurgerea in siguranta a unui traseu de catarare curata.

Dar din nou, trebuie sa recunoastem ca pericolele la care se expun acesti cataratori nu au legatura cu stilul traditional ci mai curand cu discernamantul lor deficitar si cu abilitatile lor limitate in postura de practicanti ai acestei forme de catarare.

Adesea, un asemenea catarator ajunge sa fie convins ca prin neechiparea cu protectii permanente a unui anumit traseu pe care el il considera “prea periculos”, i se interzice accesul la acesta, iar in acest fel ii sunt incalcate drepturile. Din aceasta cauza, respectivul crede ca este indreptatit sa pretinda ca traseul in cauza, indiferent de caracterul lui, sa fie securizat astfel incat sa poata fi parcurs in mod democratic, fara riscuri, de orice catarator.

Totusi, pentru ca un catarator sa poata participa in siguranta la acest joc, solutia nu este schimbarea regulilor lui, adica distrugerea caracterului natural al traseelor prin echiparea lor cu protectii permanente, ci ridicarea cataratorului la nivelul provocarilor pe care le reprezinta parcurgerea traseeelor respective prin mijloace curate.

Pentru aceasta, “aspirantul” trebuie sa accepte sa treaca printr-un proces gradual, indelungat si laborios de invatare si de pregatire, in care nu exista nici scurtaturi si nici ocolisuri, dar acest efort trebuie sa fie sustinut de o motivatie puternica, bazata pe dragostea pentru catarare si pentru natura.

(Pentru a veni in ajutorul acestor cataratori am publicat on-line un Manual de catarare traditionala curata si organizez periodic Cursuri de catarare cu protectii mobile).

In absenta acestei motivatii solide, cataratorul respectiv trebuie sa inteleaga ca nu-i ramane decat optiunea practicarii unei alte forme de catarare care sa-i ofere siguranta dorita si pentru care – cel mai probabil – are deja la dispozitie o multime de trasee special amenajate.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: