Acum patruzeci și ceva de ani, când am început eu să mă cațăr, în România se practica un singur stil hibrid, în care predomina cățărarea artificială pe trasee pitonate, pe care din ignoranță îl numeam „alpinism”.
Pentru că existau foarte puține informații, la început a trebuit să descopăr cățărarea „văzând și făcând”, parcurgând trasee din ce în ce mai dificile și mai lungi, în care de cele mai multe ori foloseam echipament improvizat sau impropriu. Cu toate acestea, am reușit să supraviețuiesc perioadei de învățare ca autodidact și am acumulat ceva pricepere și „kilometraj”.
Pe la sfârșitul anilor ’80, am început să cochetez cu noul stil „rotpunkt” despre care se auzise și pe la noi, iar la începutul anilor ’90, sub influența unor articole despre cățărarea liberă pe care le-am citit în niște reviste franțuzești împrumutate, am echipat (cu pitoane!) primele trasee „de sport” de pe valea Peleșului din Sinaia (pe care le consideram de fapt doar o formă de antrenament pentru traseele „adevărate”…).
Deși am continuat să amenajez și să urc trasee de escaladă sportivă in Romania (Sinaia, Sohodol GJ, Cheile Folea VL, Măgura si Cheile Crovului BV) si in Bulgaria (Sredna Kula, Koshov si Shirokovo), în ultimii cincisprezece ani m-a atras mai mult cățărarea liberă curată (cu protecții mobile), pe care acum o practic cu preponderență, atât pe traseele din zonele „de trad” pe care le-am dezvoltat eu însumi în România (Cheile Folea, VL) și în Bulgaria (Veliko Tarnovo si Tabachka), cât și în diferite zone de cățărare din alte țări: Grecia, Marea Britanie, Iordania, Italia, Franța, Turcia.
În tot acest timp, am încercat să popularizez acest stil in rândurile cățărătorilor români prin cursurile de cățărare cu protecții mobile pe care le organizez la cererea celor interesați, prin manualul de cățărare tradițională pe care l-am publicat in martie 2022 si prin articolele pe care le scriu periodic in blogurile mele.
Cățărare tradițională (cu protecții mobile) 