Pentru ca a venit caldura  si asfaltul din orase fierbe, vreau sa va amintesc ca in Cheile Folea este racoare si pe peretii de acolo sunt multe trasee de trad (si de escalada…) interesante, asa ca public aici un articol pe care l-am scris in 2013 pe un alt blog.


Cum se ajunge in chei ?

Accesul in cheile Folea este destul de simplu: de la Baile Olanesti se urmeaza drumul forestier care urca pe langa raul Olanesti si dupa cca. 16 km se ajunge in cheile Folea (cu conditia ca la fiecare bifurcatie a drumului sa o iei la stanga, altfel nu se stie pe unde te prinde noaptea…).

Starea drumului forestier este “la noroc”: uneori ai putea urca si cu un Trabant, alteori este bine sa ai o masina echipata cu un scut sub baia de ulei, eventual cu o garda la sol ceva mai mare, iar dupa o perioada de ploi abundente ai putea avea nevoie de un 4×4… Dar indiferent de cat de greu ajungi acolo, eu consider ca merita efortul! (Mai ales atunci cand in oras se topeste asfaltul, aerul pe care il inspiri iti arde plamanii, iar in chei simti nevoia sa mai pui un “polar”…)

Traseele mele din cheile Folea

Din 2007, cand am ajuns prima data in cheile Folea si pana in prezent, am deschis in zona douazeci de trasee de catarare noi: patru de escalada sportiva cu dificultati intre F6c si 7a si saisprezece de catarare cu protectii mobile. (Informatiile detaliate despre toate aceste trasee pot fi gasite aici: Cheile Folea).

Cele mai multe dintre traseele mele (care nu sunt mentionate in topo-ul care poate fi gasit pe internet) sunt grupate in doua zone distincte:

peretele Odiseea, primul perete care se vede pe partea dreapta la intrarea in chei dinspre Baile Olanesti. Initial, pe acest perete am echipat doua trasee de escalada sportiva de cate doua lungimi de 35 m (prima lungime de coarda a fiecarui traseu are doar 6a+ si poate fi parcursa si cu protectii mobile, iar a doua lungime are 7a), iar mai tarziu am curatat si am urcat in premiera sase linii de trad de o singura lungime de coarda, pe care le-am echipate cu topuri cu cate doua spituri cu inel.

sectorul Zodiac, peretele aflat sub tavanul imens de pe partea stanga a drumului, pe cealalta parte a raului, cu cca. 50 m inainte de a ajunge la locul de campare din chei. In acest sector am deschis sase trasee de trad (care se termina la topurile cu spituri cu inel montate sub tavan) si un traseu de escalada foarte frumos, Gecko (6c, 25 m).

– alte cateva trasee se afla in apropierea zonei de campare: la 10 m in stanga vetrei de foc am echipat un traseu de escalada de 6c+ (poate 7a ?!) numit “Plimbare prin parc”, iar la cca. 30 m in dreapta am urcat o linie de trad de 6b+, 45 m numita Scorpio (probabil cel mai dificil dintre traseele mele “curate” din Folea). Ceva mai jos se afla “Hornul spalat”, un fel de canion cu stanca lustruita de apa pe care se poate face coborarea in rapel la terminarea traseelor de pe partea stanga a cheilor si pe care l-am urcat de doua ori folosind asigurari cu protectii mobile: prima data ca sa ajung in zona superioara a peretelui Odiseea pentru curatarea si echiparea traseelor de escalada de acolo, iar a doua oara pentru ca prima ascensiune mi s-a parut foarte interesanta.

Celelalte trasee din Folea

Primele trasee din chei au fost “pitonate” prin anii ’70 -’80 de catre cataratorii din Valcea. Pe doua dintre acestea, Scara melcisorilor si Fisura paltinului m-am catarat cu protectii mobile si mi s-au parut foarte interesante. In grota finala din Sc. M. am montat un top cu spituri, am curatat traseul si am mai scos (cu mana !) cateva dintre pitoanele ruginite…

La inceputul anilor 2000 au mai fost echipate cateva trasee de escalada, iar in 2005, in chei s-a desfasurat o intalnire de amenajare a traseelor de escalada, care a avut ca rezultat echiparea unor linii de mica dificultate pe un perete de pe malul drept al raului, care a fost botezat “Explorer” (am urcat mai mult de jumatate dintre aceste “trasee de escalada” fara sa folosesc spiturile, ci doar bucle prin clepsidre si ocazional cate o nuca sau un hex…) si intr-o zona cam friabila aflata pe versantul opus al cheilor, numita “Nasul”. De asemenea, la intararea in chei au fost echipate – eu consider ca in mod inutil – cateva “trasee” pe un bolovan (adica bouldering, poate “high-ball”, pentru ca crux-urile se afla in primii cativa metri ai problemelor, asa ca mie nu mi s-au parut prea expuse).

Advertisements