Cum se ajunge in chei ?
Accesul in cheile Folea este destul de simplu: inainte de Baile Olanesti urmezi indicatorul spre Comanca, ocolesti statiunea, apoi urmezi drumul forestier care urca pe langa raul Olanesti. Dupa cca. 16 km ajungi in cheile Folea, cu conditia ca la fiecare bifurcatie a drumului sa o iei la stanga, altfel nu se stie pe unde te prinde noaptea…
Starea drumului forestier este „la noroc”: uneori ai putea urca si cu un Trabant, alteori este bine sa ai o masina echipata cu un scut sub baia de ulei, eventual cu o garda la sol ceva mai mare, iar dupa o perioada de ploi abundente ai putea avea nevoie de un 4×4… Dar indiferent de cat de greu ajungi acolo, eu consider ca merita efortul, mai ales atunci cand in oras se topeste asfaltul, aerul pe care il inspiri iti arde plamanii, iar in chei simti nevoia sa mai pui un „polar”.
Traseele mele din cheile Folea
Incepand din 2007, cand am ajuns prima data in cheile Folea, am deschis in zona douazeci de trasee de catarare noi: patru de escalada sportiva cu dificultati intre F6c si 7a si saisprezece de catarare cu protectii mobile.
Cele mai multe dintre traseele mele sunt grupate in doua zone distincte:
1. peretele Odiseea, primul perete care se vede pe partea dreapta la intrarea in chei dinspre Baile Olanesti. Initial, pe acest perete am echipat doua trasee de escalada sportiva de cate doua lungimi de 35 m (prima lungime de coarda a fiecarui traseu are doar 6a+/6b si poate fi parcursa si cu protectii mobile, iar a doua lungime are 7a). Mai tarziu, langa acestea am curatat si am urcat sase linii de trad de o singura lungime de coarda, pe care le-am echipate cu topuri cu cate doua spituri cu inel.
2. Sectorul Zodiac, peretele aflat sub tavanul imens de pe partea stanga a drumului, pe cealalta parte a raului, cu cca. 50 m inainte de a ajunge la locul de campare din chei. In acest sector am deschis sase trasee de trad (care se termina la topurile cu spituri cu inel montate sub tavan) si un traseu de escalada foarte frumos, Gecko 6c (nu „+” cum scrie pe topo…), 25 m.
Alte cateva trasee se afla in apropierea zonei de campare:
la 10 m in stanga vetrei de foc am echipat un traseu de escalada de 6c+ (poate 7a ?!) numit „Plimbare prin parc”
La cca. 30 m in dreapta vetrei de foc am urcat o linie de trad de 6b (poate 6b+?), 45 m numita Scorpio (probabil cel mai dificil dintre traseele mele „curate” din Folea).
Ceva mai in aval se afla „Hornul spalat”, un fel de canion cu stanca lustruita de apa pe care se poate face coborarea in rapel la terminarea traseelor de pe partea stanga a cheilor. Pe aceasta linie am urcat de doua ori folosind asigurari cu protectii mobile: prima data ca sa ajung in zona superioara a peretelui Odiseea pentru curatarea si echiparea traseelor de escalada de acolo, iar a doua oara pentru ca prima ascensiune mi s-a parut foarte interesanta.
Celelalte trasee din Folea
Primele trasee din chei au fost „pitonate” prin anii ’70 -’80 de catre cataratorii din Valcea. Pe doua dintre acestea, Scara melcisorilor si Fisura paltinului m-am catarat cu protectii mobile si mi s-au parut foarte interesante. In grota de la capatul diedrului din Sc. M. am inlocuit top-ul existent (autoforant cu surub de 8 mm…) cu doua spituri M10 x 110 mm, am curatat traseul si am mai scos (cu mana !) cateva dintre pitoanele ruginite, care oricum, erau batute langa niste clepsidre foarte solide.
La inceputul anilor 2000 au mai fost echipate cateva trasee de escalada, iar in 2005, in chei s-a desfasurat o intalnire de amenajare a traseelor de escalada, care a avut ca rezultat amenajarea unor linii de mica dificultate pe un perete de pe malul drept al raului, care a fost botezat „Explorer” si intr-o zona cam friabila aflata pe versantul opus al cheilor, numita „Nasul”.
Traseele respective au fost echipate cu materiale de proasta calitate, motiv pentru care, in prezent, multe dintre spituri sunt foarte corodate. Totusi, unele dintre linii pot fi urcate folosind doar asigurari cu anouri in clepsidre si ocazional cate o nuca sau un hex (dar trebuie sa verifici bine ancorele de la top!).
De asemenea, la intrarea in chei au fost echipate – eu consider ca in mod absolut inutil – cateva „trasee” pe un bolovan. De fapt, am urcat cateva dintre ele ca probleme de bouldering (nici macar „high-ball”, pentru ca pasii cheie se afla in primii cativa metri ai problemelor, asa ca mie nu mi s-au parut prea expuse).
Cățărare tradițională (cu protecții mobile) 