Acest articol a fost publicat in manualul „Cățărarea tradițională și de aventură”, care poate fi comandat pe site-ul  https://www.trad.verticon.ro/ (expediere prin curier) sau poate fi cumparat de la anumiti distribuitori.

Factorul de cădere F este un indicator teoretic al severității unei căderi și se definește ca raportul dintre înălțimea de cădere H (măsurată până în punctul în care începe să se întindă coarda) și lungimea L a porțiunii de coardă care amortizează căderea (coarda activă): F = H / L

În imaginea alăturată sunt figurate două situații ipotetice:

  • în diagrama din stânga, capul de coardă cade 10 m, după ce s-a cățărat 5 m fără asigurări intermediare. Factorul căderii este 2 (înălțimea de cădere de 10 m, cu o lungime a corzii desfășurate de 5 m).
  • în diagrama din dreapta, capul de coardă a montat o asigurare la 2,5 m de la regrupare, apoi a mai urcat încă 2,5 m înainte de a cădea, iar în acest caz, căderea are factorul 1: înălțimea de cădere de 5 m, cu o lungime a corzii desfășurate de 5 m.

În cățărare, cele mai mari solicitări posibile din sistemul de asigurare vor apărea în condițiile opririi unei căderi cu factor 2, care corespunde situației în care înălțimea de cădere este de două ori mai mare decât lungimea corzii desfășurate, iar ancora de regrupare preia integral forțele dinamice generate. Din această cauză, capul de coardă trebuie să monteze o asigurare solidă imediat după plecarea din regrupare. Această așa-zisă asigurare „de factor” are rolul de a proteja ancora de regrupare și trebuie să fie considerată o parte integrantă a acesteia.

Odată cu înaintarea pe parcursul lungimii de coardă, factorul de cădere potențial (și odată cu acesta și forțele dinamice generate în cazul unei eventuale căderi) se micșorează progresiv datorită montării asigurărilor intermediare, care limitează înălțimea de cădere, în timp ce lungimea corzii de asigurare dintre secund și capul de coardă va crește.

Totuși, factorul de cădere nu furnizează prea multe informații despre ceea ce se întâmplă cu adevărat în timpul căderii (motiv pentru care l-am definit ca „indicator teoretic”), ci este doar o apreciere globală a severității căderii respective, care nu dă decât o idee vagă despre consecințele posibile ale acesteia.

De fapt, două căderi care au același factor dar au înălțimi diferite vor avea efecte diferite. De exemplu, comparând o cădere de 5 m cu 10 m de coardă desfășurată și una de 10 m amortizată de 20 m de coardă, observăm că ambele căderi au factorul 0,5, iar forțele dinamice generate vor fi similare. Totuși, căderea mai lungă va dura mai mult, iar pe parcursul ei se va atinge o viteză mai mare, ceea ce înseamnă că pentru oprirea căderii, sistemul de asigurare va trebui să disipeze o cantitate mai mare de energie. În aceste condiții, se produce o creștere semnificativă a alungirii dinamice a corzii, care se adaugă la înălțimea de cădere, ceea ce înseamnă că atât pericolul de lovire de un obstacol în timpul căderii, cât și gravitatea consecințelor unei asemenea lovituri vor fi mai mari.

Atunci când apreciezi factorul de cădere, trebuie să fii conștient că mărimea forțelor dinamice generate este influențată și de alte variabile din sistem, care sunt greu de luat în calcul. De exemplu, forțele de frecare care apar la contactul cu stânca sau cu carabinierele protecțiilor împiedică întinderea elastică a corzii, ceea ce echivalează cu o micșorare a lungimii porțiunii ei active, care amortizează căderea. În aceste condiții, factorul de cădere efectiv poate fi mult mai mare decât cel teoretic, care ia în considerare întreaga lungime a corzii desfășurate, ceea ce are ca rezultat creșterea solicitărilor asupra cățărătorului care cade și asupra asigurării care oprește căderea.

Publicitate