Despre asta e vorba cand spui ca folosesti un „zelb” pentru autoasigurarea in regrupare: „selbstsicherung”, adica „autoasigurare” in germana! La noi, cuvantul a fost cel mai probabil preluat (impreuna cu „rot-punkt”) din revistele germane de catarare din anii ’80, care in aparenta erau sursa de informatie cel mai putin inaccesibila din vremea aceea.

Importul lingvistic a venit insa „la pachet” si cu obiceiul cataratorilor de a avea mereu legata de ham o bucata de coarda cu un nod opt cu carabiniera la capatul liber, care se folosea pentru autoasigurarea in regrupari sau pentru „odihna” in asigurarile de pe traseu, adica un „selbst” (sau mai curand „zelb” cum a patruns in jargonul cataratorilor).

(Ma bucur ca n-am aflat mai intai de la francezi cum sta treaba cu „se vacher au relais”. Cred ca suna cam ciudat in romana… )

Metoda de autoasigurare s-a transmis in mod folcloric de la o generatie la alta si multi cataratori inca mai sunt convinsi ca „asa se face”. Acestia folosesc „zelb-ul” in mod curent, fara sa-si puna prea multe intrebari in privinta validitatii, eficientei sau sigurantei metodei sau in privinta posibilitatilor alternative de autoasigurare: „asa am invatat eu de la un alt catarator cand m-am apucat de catarare si asa fac de atunci (si uite, am trait sa povestesc)”.

Desigur, nici eu n-am facut exceptie si asta se vede in poza de mai jos, in care ma prosteam pe la Sinaia in ’91 imaginandu-mi o reclama la Lucky Strike: Lycra, La Sportiva Glovacz cu ciorapi si… zelb (care era legat permanent de ham) !

Intre timp mi-am actualizat echipamentul, metodele si cunostintele…

LStrike

 

Totusi, pentru ca echipamentul a evoluat si totul este acum mai usor si mai rezistent, cataratorii s-au pus in ton cu vremurile si in prezent folosesc frecvent pentru autoasigurare anouri cusute din chinga de Nylon sau Dyneema, Daisy-chains sau diferite tipuri de P.A.S. (derivate din „Personal Anchor System” fabricat de Metolius) in locul „zelb-ului” din coarda din anii ’80.

Prima problema legata de noile materiale folosite este lipsa capacitatii de amortizare a fortelor dinamice care pot aparea in sistem: Dyneema sau lonjele PAS sunt foarte putin elastice (aproape deloc), iar chinga din Nylon amortizeaza prea putin. Teste de laborator facute de Black Diamond si de DMM arata cresteri ingrijoratoare ale fortelor de soc produse de caderea unui catarator direct intr-un anou fata de de cazul in care respectivul ar fi autoasigurat cu coarda dinamica, iar  caderi de acest fel pot aparea frecvent in catararea pe trasee de mai multe lungimi de coarda.

Un asemenea caz este cel al opririi unei caderi cu factor 2 a capului de coarda, in care singura legatura cu planeta a echipei poate sa ajunga sa fie bucla de autoasigurare a secundului. Un alt scenariu posibil este cel in care cataratorul autoasigurat in regrupare se catara deasupra ancorei – pentru motive stiute doar de el – la limita lungimii autoasigurarii si cade direct in bucla respectiva, avand evident un factor de cadere foarte mare.

O alta problema legata de acest obicei este folosirea unor materiale suplimentare. In traseu esti deja legat de unul sau doua „zelb-uri” de lungime suficienta: coarda simpla sau semicorile de asigurare. Cu acestea te poti autoasigura oricand si oriunde cu o carabiniera si un nod „cabestan” care poate fi facut rapid cu o singura mana. Mai mult, lungimea „lonjei” poate fi reglata cu usurinta pentru a satisface nevoile cataratorului, spre deosebire de „zelb-ul” din coarda sau din anouri care are lungime fixa. (In privinta capacitatii de reglare a lungimii autoasigurarii, Daisy-chains sau PAS rezolva aceasta problema, dar induc alte probleme pe care le voi arata mai jos).

In aceste conditii, chiar daca ai posibilitatea sa folosesti un sistem de autoasigurare conceput special in acest scop (cum sunt lonjele din coarda dinamica cusuta fabricate de Beal sau de Petzl) este absurd sa mai incarci hamul si asa destul de incarcat cu tot ce ai nevoie pentru un „multi-pitch” cu inca o bucla care atarna incomodandu-ti miscarile si care ocupa niste spatiu pretios pe buclele pentru echipament si aglomereaza zona dedicata legarii in coarda.

In privinta folosirii de Daisy-chains sau PAS, o problema ar fi ca acestea au propriile reguli de utilizare care incarca si mai mult lista elementelor de care trebuie sa tina cont cataratorul, iar ignorarea acestor reguli de utilizare poate avea consecinte grave asupra sigurantei.

lonje

Bucla „Daisy chain” a fost conceputa ca o conexiune de lungime variabila cu scaritele folosite in catararea artificiala, caz in care trebuie sa suporte doar incarcari statice de mica intensitate (greutatea cataratorului), motiv pentru care buclele intermediare au rezistente de doar 2-3 kN, iar fabricantii avertizeaza impotriva folosirii acestui echipament in alte scopuri.

Prin constructia lor, P.A.S. („Personal Anchor System”) rezolva problema rezistentei reduse a buzunarelor intermediare, acestea fiind concepute ca un lant format din bucle cusute din chinga care au rezistente de 15 – 22 kN (in functie de model), dar datorita elasticitatii lor extrem de reduse, sistemele PAS nu au practic nicio capacitate de amortizare a socurilor, motiv pentru care sunt recomandate doar ca lonje de pozitionare in situatiile in care este exclus orice scenariu in care aceste ar prelua o cadere in mod direct.

PAS.1

 

PAS.2

Diagramele de mai sus sunt preluate dintr-un articol de pe site-ul Black Diamond in care puteti gasi rezultatele unor teste si alte explicatii: Sistemele de autoasigurare explicate

(Grivel si Metolius recomanda PAS ca o metoda convenabila pentru construirea unei regrupari din doua ancore, dar in acest caz caderile nu ar fi preluate direct, ci ar fi oprite prin intermediul corzii dinamice de asigurare sau de autoasigurare)

Concluzii

  1. Daca inca te mai cateri cu un „zelb” legat de ham ar trebui sa renunti la el in favoarea autoasigurarii cu coarda dinamica cu care esti legat.
  2. Nu folosi Daisy chains pentru autoasigurarea in regrupari! Acestea sunt periculoase daca le folosesti pentru alte scopuri decat cele pentru care au fost concepute (i.e.catararea artificiala).
  3. Nu folosi un P.A.S. sau un anou cusut din chinga Dyneema sau Nylon in situatiile in care acesta ar putea prelua o cadere in mod direct (deci in cele mai multe situatii in care ai nevoie sa te autoasiguri in traseele de mai multe lungimi de coarda). Daca totusi  acesta nu se rupe in urma socului, ai toate sansele sa te rupi tu!

 

Autoasigurarea pe parcursul coborarii din traseu

O exceptie de la cele de mai sus apare atunci cand se coboara printr-o serie de rapeluri, unde in mod evident,  cataratorii nu mai pot folosi corzile dinamice pentru autoasigurarea in ancorele de rapel, in acest caz trebuind sa recurga la folosirea unei lonje. 

Autoasigurarea se poate face cu o piesa de echipament fabricata special in acest scop, cum sunt lonjele reglabile Connect Adjust de la Petzl sau lonjele Dynaclip din coarda cusuta de la Beal (dar asta presupune echipament suplimentar care trebuie carat in traseu in vederea folosirii la coborare) sau poate fi improvizata dintr-un anou din chinga sau dintr-o bucata de coarda innodata (pe care oricum la ai la tine in timpul ascensiunii).

In principiu, aceasta metoda nu reprezinta o problema, pentru ca autoasigurarea respectiva este folosita pentru pozitionarea cataratorului in regrupare, fiind incarcata doar cu greutatea corpului si n-ar trebui sa ajunga sa suporte caderi. 

Din acest motiv, este extrem de important ca atunci cand ești autoasigurat cu o lonjă, sa ramai sub punctul de asigurare al ancorei de regrupare, cu lonja tensionata (mai ales dacă aceasta este un anou care nu are capacitate de amortizare dinamică a forțelor). In caz contrar, o cadere în lonja respectiva ar genera forte foarte mari, care ar putea sa pericliteze intregul sistem de asigurare.

Reclame