In catararea libera curata, pe langa rezolvarea problemelor pe care le pune catararea propriu-zisa, capul de coarda trebuie sa caute posibilitati de asigurare, iar montarea protectiilor si asigurarea corzilor necesita timp si consuma energie.

In plus, cataratorul trebuie sa evalueze cat mai obiectiv nivelul de protectie pe care i-l ofera asigurarile montate si sa puna permanent in balanta natura si severitatea riscurilor pe care si le asuma si capacitatea sa de a se confrunta cu acestea, in conditiile in care liniile de trad parcurg adesea zone in care consecintele caderii ar putea fi destul de grave (pasaje in care “n-ai voie sa cazi”) sau in care posibilitatile de asigurare nu sunt atat de solide sau de frecvente pe cat si-ar dori capul de coarda.

Solicitarile mentale resimtite in timpul parcurgerii acestor trasee pot duce la cresterea dificultatii percepute a catararii. Din aceasta cauza, este evident ca pentru catararea curata (trad), avem nevoie de un sistem de cotare specific, in care sa tinem cont si de frecventa si calitatea posibilitatilor de asigurare sau de angajamentul necesar in traseul respectiv.


Pe de alta parte, sunt convins ca sistemul englezesc (primele doua coloane din stanga tabelului de mai jos), care tine cont atat de dificultatea miscarilor cat si de riscurile asumate, de calitatea asigurarilor sau de nivelul de solicitare mentala, n-ar avea nicio sansa in Romania pentru ca este destul de complicat… Si atunci ?!

grades comp web

Pentru ca la noi cataratorii sunt familiarizati cu sistemul frantuzesc pentru cotarea traseelor de escalada sportiva, care este folosit din ce in ce mai des, cred ca ar fi bine sa aplicam acelasi sistem si pentru aprecierea dificultatii tehnice a miscarilor din traseele de trad, cu conditia ca acesta sa fie completat cu niste indicii asupra conditiilor de asigurare din trasee.

In acest scop, cel mai potrivit mi se pare sistemul american, care consta in adaugarea unor sufixe la gradul de dificultate tehnica:

  • G (good) – posibilitati suficiente pentru montarea de protectii solide
  • PG (pretty good) – protectii “destul” de bune
  • R (runout) – distante mari intre asigurari
  • X – pericol de accidentare grava in caz de cadere

(De fapt, acest sistem a fost adaptat (cu mult umor) de americani dupa sistemul de “rating” al programelor TV:
G: General audiences – all ages admitted; PG: Parental guidance strongly suggested – most material may not be suitable for children; PG-13: Parents strongly cautioned – some material may be inappropriate for children under 13; R: Restricted – under 17 requires accompanying parent or adult guardian; X: No one under 17 admitted)

Inventatorul sistemului, Jim Erickson scria in 1980:

“I have included this grade to show the relative danger of a climb. Hence: If no protection grade is given, it may be assumed that the climb is rated “PG,” that a fall, if the protection is properly placed, will likely not be of great length or consequence. This does not mean that one cannot be hurt on one of these climbs, or that there will be bombproof protection every two feet of the entire climb. It only implies that a deliberate, well-equipped leader should be able to do that particular climb near his limit with a reasonable margin of safety.

If “R” is placed after the grade of a climb, it means that there exists the possibility of a longer fall, say 20 feet, onto good protection or perhaps a shorter fall onto more dubious protection that could pull. There is a fair chance of being hurt.

If “X” is placed after the grade of a climb, it implies a very serious lead. A chance of an extremely long fall, a chance of ripping several pieces of protection out, a good chance of being very hurt, etc.

These gradings will only be used in significant places compared to the route’s Decimal grade, i.e. a death pitch of 5.4 on a climb graded 5.9 will not be well-documented, but a death pitch of 5.6 on a 5.7 will be. These letters are not intended to be used in a competitive sense, but only to give the uninitiated climber some relative idea of the risks he may be taking.”


Aplicand acest sistem, un traseu in care pasul cheie are dificultatea 6b si in care exista frecvente posibilitati de montare a unor protectii solide ar fi cotat 6b G, iar daca protectiile nu sunt “ideale” sau se monteaza din pozitii dificile, gradul ar deveni 6b PG.

De asemenea, daca pasul cheie se trece la 5 m deasupra ultimei asigurari posibile, dificultatea traseului ar fi 6b R daca protectia este solida si caderea ar fi “curata” sau 6b X daca prin cedarea protectiei (care are rezistenta mica, de ex. o nuca “micro”) sau datorita conformatiei traseului, in cadere ai putea lovi un obstacol sau ai putea ajunge pe (sau in…) pamant.

La acest sistem de cotare s-ar putea adauga (dupa modelul englezesc) si indicii subtile incluse in descrierea traseului din topo. Astfel, pe langa descrierea succinta a directiei generale a traseului, autorul topo-ului poate sugera ca parcurgerea liniei respective implica un efort sustinut sau ca traseul are un singur pas cheie care-i defineste dificultatea tehnica fara ca in acest fel sa afecteze intentiile de parcurgere “on-sight” a traseului.

De asemenea, informatiile din topo ar putea contine si indicii despre protectiile mai neobisnuite care ar fi necesare in traseu (Big Bro, nuci “micro” etc.).

 

Advertisements